Titlu Vasile Pascu – O viata pentru arta
Autor Roxana Barbulescu
ISBN 978-973-0-12130-8
“Pictorul Vasile Pascu s-a născut la 27 ianuarie 1910, în cătunul Giurgeni, comuna Corni din judeţul Tecuci. Părinţii săi, Mihai şi Maria Pascu, erau oameni modeşti, ţărani cu frica lui Dumnezeu.
Artistul păstrează multe amintiri din perioada copilărei pe care le descrie mai târziu în Jurnalul său ţinut din 1964 şi până în 1970, an în care este arestat. Multe dintre aceste amintiri sunt legate de perioada tulbure a războiului văzute prin ochii unui copil de 6 ani….”(pag.5)
***
“În vara anului 1927 începe să se pregătească pentru admiterea la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, nu fără o serie de peripeţii , precum fuga de acasă, fără bani şi fără măcar să ştie unde.
În septembrie, cu 100 de lei în buzunar, pleacă cu trenul la Iaşi să se înscrie la facultate şi, concurând cu încă 347 de candidaţi pentru 75 de locuri, este admis al 13-lea.
“De acum încep o viaţă nouă într-un oraş mare şi o şcoală specială şi naţională de arte frumoase, model după Paris, înfiinţată de doamna Elena Cuza.”(V.P.)
Dacă la începutul primului an nu este remarcat prea mult de către profesorii din facultate, prin munca intensă pe care o duce zi de zi, prin seriozitatea cu care tratează orice întreprinde, prin talentul său înnăscut, dar şi datorită firii sale plăcute, vesele, ajunge să fie unul dintre cei mai apreciaţi studenţi, în ultimul an de facultate obţinând chiar Bursa Schiller pentru merite deosebite….”(pag.6)
În anul V de facultate, în 1934, Vasile Pascu se specializează în pictură şi este admis la clasa pictorului Octav Băncilă care l-a apreciat foarte mult pentru talentul şi seriozitatea sa.
Amintiri frumoase îl leagă în această perioadă a tinereţii şi de colegii de facultate, artişti care au mers fiecare pe drumul lui, ajungând mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Printre aceştia se numără Mihai Cămăruţ, Constantin Agafiţei, Alupei Bahnic, Ioan Ţolea, Petre Hârtopeanu, Ştefan Eugen Bouşcă, Vasile Hudici, Coriolan Munteanu, Adrian Secoşanu, Maria Soroceanu. Cu mulţi dintre ei s-a mai intersectat pe parcursul vieţii şi de fiecare dată revederea a fost plăcută şi prietenoasă…”(pag.7)
***
În perioada 2o aprilie-20 mai 1940 pleacă la Bucureşti pentru a da examenul de pictură bisericească alături de încă 72 de candidaţi. Pictorii examinatori au fost Arthur Verona, Gheorghe Popescu, Arutiun Avachian, Gheorghe Rusu. Trece examenele cu calificativul „foarte bine”, atât la proba scrisă, cât şi la cea practică ce a constat în pictarea unei compoziţii în ulei (scena Iisus în pădurea Ghetsimani) şi copierea unei icoane vechi. Verona l-a întrebat de ce nu a tratat un subiect mai uşor, că doar e tânăr, iar el i-a răspuns: „Tocmai pentru că-s tânăr, trebuie să pictez ceva mai greu, altfel cum voi putea picta o biserică?” Atestatul de pictor bisericesc îl obţin doar el şi pictorul Robea, cel mai în vârstă candidat…”
În anii 1947-1948 un loc aparte în viaţa artistului îl ocupă situaţia Schitului Rogoz, Recea, Comuna Cândeşti şi mai ales a maicilor de acolo. Plin de credinţa care l-a însoţit toată viaţa îşi propune să ducă la îndeplinire porunca Maicii Domnului, şi anume pictarea a 40 de sfinte icoane cu reprezentarea Naşterii Maicii Domnului şi distribuirea lor în 40 de parohii. Sfânta misiune are ca scop strângerea de fonduri pentru refacerea complexului bisericesc de la Recea.
„Să se facă această lucrare pentru salvarea sufletelor tuturor eroilor români, pentru salvarea creştinismului de pe glob şi pentru salvarea neamului românesc. Această lucrare o cer sfinţii îngeri şi eroii noştri, iar Maica Domnului porunceşte Maicii Iuliana de la Schitul Rogoz dându-i ca spijinitor pe pictorul Vasile Pascu. Iar acestor ostenitori întru această lucrare să nu le lipsească rugăciunea, mersul la sfânta Biserică să fie regulat, postul şi fapta cea frumoasă ca şi sfatul cel bun. ”(V.P.) (pag.10)
***
De îndată ce vremea începe să se mai încălzească, pe 17 februarie (1961) pleacă la Necula pentru a picta biserica Adormirea Maicii Domnului, din apropierea oraşului Gherla, judeţul Cluj.
Lucrările au inceput luni, 20 februarie, orele 8 dimineaţa, în prima zi a postului mare şi s-au termintat sâmbătă seara, 1 aprilie, orele 20. Ca ajutoare i-a avut pe Ghiţă Bodor, care a pregătit pereţii, măicuţe de la mănăstirea Timişeni, Banat şi de la un sat situat la 5 km de Necula. „Ardelenii cu lacrimi îşi exprimă bucuria spunând că-n tot Ardealul nu mai au o aşa preţioasă lucrare. În cele 6 săptămâni cât am pictat a fost o trăire într-o adevărată curăţie sufletească şi fraţietate.”(V.P.) Sfinţirea bisericii s-a făcut în duminica Floriilor de către părintele protopop de Gherla, Roman Răslog.
A pictat gratis această biserică „pentru că Maica Domnului acum 400 de ani s-a arătat unui cioban şi a spus să se facă aici un altar”.(pag.15)
***
La 14 martie 1962 începe lucrările la Biserica Sfântul Nicolae Copou, Iaşi, situată la capătul bulevardului Carol din cartierul Copou, biserică construită între anii 1937 şi 1943 în stilul tradiţional moldovenesc.
Pictura în frescă, în stil mozaicat, o începe pe 11 aprilie în turlă cu Pantocratorul şi o încheie provizoriu pe 25 august.
Pe 17 aprilie îl cunoaşte pe Corneliu Baba, care a pictat icoanele de pe catapeteasmă, şi primeşte multe cuvinte de admiraţie din partea lui, considerând pictura realizată de Vasile Pascu cea mai frumoasă pictură din Iaşi. De asemenea, Cicerone Iordăchescu, decan şi profesor la Facultatea de Teologie, licenţiat în filosofie, l-a vizitat în nenumărate rânduri, urcându-se chiar pe schele pentru a urmări îndeaproape pictura.(pag.16)
***
Luni, 5 mai1969 începe pictarea în frescă a bisericii din Iacobeni, Suceava, construită sub regimul austriac, cu acelaşi plan ca al bisericii de la Gura Sadovei, dar de dimensiuni mai mici.
Lucrează împreună cu Lenuţa, fiica sa. Compoziţiile bogate sunt realizate pe un fundal de un albastru variat. Joi seara pe 14 august termină pictura şi-n interior, şi-n exterior. Recepţia lucrării o face pictorul Coriolan Munteanu, decanul Facultăţii de Artă din Cluj. (pag. 19)
Pe 6 aprilie 1971, Tribunalul Militar Iaşi îl condamnă la 10 ani de detenţie, fiind învinuit pentru infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, act 166, 2 CP, sentinţa 103. Un an mai târziu, în luna august, este graţiat.
Pe 30 decembrie 1978 moare în mijlocul familiei şi se ridică la ceruri, în rândul celor drepţi.
„Aduc vii mulţumiri lui Dumnezeu pentru multele binefaceri şi realizări, pentru pacea sufletească, pentru întoarcerea în bine a vrăjmaşilor, pentru răspândirea numelui meu printre concetăţenii ţării româneşti, pentru frumoasele aprecieri ce mi s-au prilejuit a mi se face de oameni savanţi şi de stat, pentru podoaba familiei mele ce este înzestrată cu 5 copii luminaţi, harnici, credincioşi şi toleranţi, pentru asigurarea casei mele cu pâinea cea de toate zilele.” (V.P.)(pag.20)
Textul reprezinta fragmente din album.
Comentarii in presa: monitorul de vrancea , ziarul de vrancea , crestinortodox.ro , vrancea media , realitatea.net
Toate textele si fotografiile prezente pe acest site sunt protejate de copyright. Folosirea lor nu poate fi facuta fara citarea autorului, Roxana Barbulescu, si a sursei www.artar.ro