Opinii despre Art Safari 2016
Fără îndoială că Art Safari 2016 este un eveniment notabil.
Sigur că există stângăcii (etichete acoperite sau şterse cu pixul şi rescrise cu creionul-asta la vizita din 07 mai că la vizita din 10 mai au fost reglate lucrurile) şi incongruenţe de tip curatorial (Gorzo lângă Eugen Ionescu şi Ionică Grigorescu lângă Victor Brauner, cumva „opera” doamnei Raya Zommer-Tal, director și curator şef al Janco-Dada Museum din Ein Hod (Israel)? – fotografiile tip Acţionism vienez ale lui Ionică Grigorescu nu au nicio legătură cu avangarda lui Brauner), însă imaginea comprehensivă permite atribute precum remarcabil şi de referinţă pentru actualitatea culturală românească.
Un aspect „deranjant” este preţul biletelor, care, fără reducerea de care puteai beneficia până pe data de 4 mai (adult 25 lei, elev 15 lei) este de 50 de lei preţ întreg (deci 11 euro, respectiv 7 euro pentru elevi), adică pentru un astfel de cuantum în economia românească te aştepţi să vizualizezi un proiect fără cusur, fără stângăciile menţionate mai sus şi fără parcursul extrem de labirintic în care puteai omite vizitarea unor galerii importante ale Bucureştiului.
Cu toate acestea, repet, Art Safari 2016 este un eveniment de referinţă pentru promovarea artei contemporane şi arhi-necesar într-o lume calată pe superficial şi facil, mediatizări kistchoide şi promovarea unor „valori” dictate de puterea banului.
Nu mă voi referi la zona de avangardă decât pentru a lăuda iniţiativa grupării unor exponate necunoscute publicului până acum, dar prezentate în cadrul manifestării graţie binevoinţei colecţionarilor cunoscuţi sau anonimi, fiind expuse lucrări de mare valoare artistică şi documentară.
Şi cu atâţi reprezentanţi de marcă ai Dada şi avangardei istorice ce provin din România este trist că nu există un muzeu/ instituţie care să concentreze şi promoveze această perioadă de referinţă pentru cultura românească şi europeană.
Plăcută revedere cu operele unor artişti de mare valoare precum Stefan Câlţia, Suzana Fântânaru, Paul Neagu, Leon Vreme, Liviu Stoicoviciu, Doru Covrig, Geta Brătescu, Constantin Flondor, Ion Dumitriu, dezamăgitor, însă, contactul vizual cu picturile lui Maurice Mircea Novac – îmbâcsit, tern, un deja vu al subiectului ce frizează eroticul în artă – nimic nou sub soare. Ou sont les neiges d’antan când, în Craiova era cel mai bun pictor al anilor ’80 alături de Sorin Novac….
Din tot ansamblul artei contemporane prezentă pe simezele safariene bucură hegemonia artei tinere şi foarte tinere ce abordează soluţii artistice şi tehnice diverse dar care, la o privire au vol d’oiseau demonstrează ancorarea artei contemporane în zona figurativului confortabil, puţini fiind artiştii care s-au aventurat în zona purei abstractizări.
Spectacolul acestei ediţii Art Safari, îl oferă, în opinia mea, expoziţia lui Gheorghe Fikl, teatral compusă într-un clarobscur forţat ce pune în valoare trei pânze monocrome de mari dimensiuni care te opresează şi impresionează prin absurdul subiectelor tratate. „Aserţiunile” sale vizavi de umanitate, de consumism, de natură, de relaţia Baroc – artă contemporană sunt executate în compoziţii simple, totdeauna centrate, subiectul principal (fie el animal – cal, berbec, taur, oaie, căprioară, etc – sau uman, în cazul de faţă trei preoţi) fiind luminat punctiform în spiritul clarobscurului teatral baroc. Fikl alege să fie prezent la Art Safari 2016 cu trei pânze care să reprezinte atât stilul cu care s-a făcut remarcat şi anume impostarea unei figuri animaliere (maiestuosul berbec – simbol al zodiei pictorului – El angel exterminador) pe fundalul brocat al draperiilor atât de prezente în portretele nobililor din perioada barocă, cât şi tendinţele sale din ultima perioadă, de deschidere a subiectului către natură, către câmpuri largi şi lipsite de vegetaţie în care găseşte de cuviinţă să plaseze un pristol şi trei prelaţi (Nouminos) care predică în van despre porunci, parabole şi moralitate, atâta vreme cât sunt primii care nu respectă legile sacre. La Grande Guerre filosofează pe tema orgoliului învingătorului care, deşi a învins şi probabil este plin de medalii, ajunge tot la doi metri sub pământ cu tot cu onoruri. Mesaje puternice şi actuale, de impact prin această mise en scène clarobscurizantă.
Rămânând în sfera figurativului moralizator, Traian Boldea atrage atenţia prin minuţiozitatea cu care atacă o compoziţie de anvergură, cu mesaj direct către public – Cele 10 porunci ale Creştinismului. Compoziţia ce face trimiteri atât la figurarea Iadului din frescele din Nordul Moldovei, cât şi la aglomerarea figurativă din Renaşterea italiană sau flamandă pare opera unui „nebun păcătos” care se apropie de izbăvirea sufletului cu fiecare figură pe care o desenează.
Prezenţa pentagramei în tot registrul inferior al celor ce păcătuiesc sugerează că artistul îndeamnă să tindem către perfecţiune, căci pentagrama era considerată de pitagoreici drept formă a perfecţiunii. Însă prin poziţionarea acesteia cu vârful în jos, Traian Boldea atrage atenţia asupra riscului demonizării acestei societăţi contemporane, asupra dorinţei de violenţă susţinută de puteri oculte ce câştigă din perpetuarea unor războaie şi conflicte bazate pe manipulări religioase. Fantastic este procesul realizării acestei lucrări, o Golgotă aleasă de artist care, pe parcursul a 8 luni a desenat în peniţă întreaga compoziţie, lucrând etapizat, pe tonuri de la deschis la închis.
Ironic, Traian Boldea inserează icon-uri precum Batman, Michael Jackson şi chiar Hallo Kitty în tumultoasa compoziţie de figuri contorsionate, dispuse în spiritul poruncii pe care o ilustrează. Este de fapt o invitaţie de a ne căuta pe fiecare din noi în pleiada de păcătoşi, de a ne recunoaşte defectele şi de a ne determina să devenim mai buni decât suntem.
Radu Solovăstru oferă şi el spectacol prin lucrarea „Le cadavre exquis” expusă de Galeria Zorzini, filosofând pe tema erotismului morţii, incitând vizual inerţia publicului obişnuit, poate, cu viziuni mai „ortodoxe” ale subiectului, ale jocului dintre fiinţă şi nefiinţă.Radu Solovăstru adaugă grotescului cadavru detalii decorative executate cu mare rafinament, provenind din zona porţelanului franţuzesc. „Le cadavre exquis” şochează. Este o variantă contemporană a „Ofeliei” prerafaelite a lui Sir John Everett Millais.
Senzualitate, rafinament şi inedit sunt atribute ce se întâlnesc în sculptura Biancăi Mann, o foarte tânără şi talentată sculptoriţă reprezentată de galeria „Go contemporary”, galerie ce prezintă în proiectele sale expoziţionale arta foarte tânără, plină de prospeţime şi dorinţă de a crea, aşa cum se observă în selecţia oferită la Art Safari 2016. „Morphe” epitetul utilizat de anticii greci pentru „forma perfectă a Afroditei” zeiţa frumuseţii este descompus de sculptoriţă, fără a-i ştirbi calităţile descriptive pentru forme frumoase, senzuale, extrem de feminine, a căror „moliciune”/’curgere” vizează atât ilustrarea unor „carnaţii” sau „umori” ale trupului feminin, cât şi interpretări tridimensionale ale unor stări ale psihicului uman relevate de studiile psihiatrului elvaţian Hermann Rorschach. De urmărit creaţiile Biancăi Mann.
Street artiştii Saddo şi Kitră oferă varianta „de muzeu” a manifestărilor lor artistice stradale, ambele exprimări fiind foarte gustate de publicul tânăr (Saddo a fost preferat pentru selfie-uri).
Interesantă propunerea galeriei „Alert Studio” care a fost prezentă la Art Safari 2016 cu o expoziţie de desen contemporan în viziunea artiştilor Aurora Kiraly, Raluca Ilaria Demetrescu, Mihai Zgondoiu, Ciprian Ciuclea, Cătălin Burcea, Marius Tănăsescu Marius Tana, Irona Broboană, Alina Buga şi Alina Samoschi. O expunere curată, minimalistă, fără agresiuni vizuale şi concentrată pe estetica nonculorilor.
Anaid Cercel – critic de arta