BEHIND THE VIBES este cea de-a doua expozitie din seria pe care am inițiat-o anul trecut când am alăturat pe simeze lucrările Sofiei Matei cu cele ale dragei noastre artiste Cerasela Dragoș AvanuC într-o expoziție care a avut mare succes. A fost un TANDEM atât de reușit încât era păcat să nu continui ideea de a expune lucrările a doi ”oameni ai artei” de vârste și experiențe diferite, dar care vibrează cu aceeași intensitate.
Această vibrație comună m-a inspirat atunci când am ales titlul acestei expoziții și, mai ales, ceea ce se află în spatele ei, pentru că munca și inspirația ce stă în spatele unei lucrări de artă are aceeași intensitate pentru toți artiștii. Cu certitudine, dacă nu există vibe, nu există sentiment. De aceea nu am vrut să bat în cuie o temă pentru cele două artiste, ci am vrut să le las loc de improvizație, ca în jazz, unde artistul păstrează linia melodică, dar îi imprimă ritmul său, se joacă într-o manieră controlată.
Încă de la începutul afirmării sale în plan artistic, ce a venit ca o completare firească a meseriei de arhitect, Doina Șoldu s-a orientat cu precădere spre peisaje citadine, spre reprezentări arhitecturale pe care le-a redat într-o tehnică pe care, datorită valențelor infinite de investigare plastică pe care aceasta o oferă, ea a îndrăgit-o din prima clipă: cea a acuarelei. Este o tehnică ce se apropie cel mai mult de identitatea sa artistică și cea care îi permite să dialogheze cu forme și structuri așa cum își dorește cel mai mult, așa cum îi dictează atât sufletul, cât și rațiunea.
Cu un deosebit simț al esențializării, artista ne prezintă în această expoziție o serie de lucrări cu o tematică ce ne poartă vizual prin diferite zone pitorești din localități în care a poposit o perioadă mai lungă de timp, precum București sau Stockholm, sau pe care le-a vizitat în călătorii, precum Mogoșoaia, Căldărușani sau Râșnov.
Transpunându-le pe coordonatele viziunii proprii, Doina a reușit să combine remarcabil în acuarelele sale puterea de evocare vizuală pe care o stăpânește fără nicio dificultate – exemplificată fie prin includerea firească a unor elemente specifice zonelor, precum străduțe înguste, pietruite, fie prin scoaterea în evidență a unor detalii arhitecturale tipice unor clădiri sau chiar interioare de case -, să combine puterea de evocare cu o inepuizabilă abilitate de interpretare a unei realități eliberate de orice componente discursive colaterale, toate acestea făcând ca soluțiile sale grafice să emane nu numai erudiție, ci și originalitate.
Adepta unei totale spontaneități, Doina dovedește din plin că are capacitatea de a se exprima vizual cu rapiditatea impusă atât de tehnica acuarelei, cât și de cea a plein-air-ului, pentru că toate lucrările sale nu sunt realizate în atelier, ci la fața locului fapt ce le sporește dificultatea de redare care pentru artistă nu constituie, însă, un impediment.
De asemenea, acuarele sale sunt mai mult decât niște exerciții cu valoare documentară ceea ce mă determină să afirm cu certitudine că artista Doina Șoldu se înscrie în galeria artiștilor-arhitecți care susțin cu brio în compozițiile lor ideea conform căreia limbajul tradițional al acuarelei conține încă nebănuite și inepuizabile valori emoționale.
Mai mult decât atât, vibrația lirică personală, ce se ascunde de cele mai multe ori în reprezentarea unor zone sau clădiri, devenite poate prea familiare simplului trecător pentru a le mai vedea potențialul artistic, se regăsește la Doina în ingenizitatea prin care scoate în evidență unele elemente încărcate de expresivitatea pe care doar ochiul unui artist le poate remarca și pune în valoare.
Sofia Matei este un copil care mă uimește necontenit. Are o inspirație debordantă și o inepuizabilă bucurie a experimentării ce se manifestă nu doar în domeniul tehnicilor de pictură, pictură în acrilic sau grafică, ci și în cel al tematicii. Și spun experimentare în sensul de explorare a lumii ce o înconjoară din care extrage fragmente pe care le filtrează, cu discernământ, într-o viziune proprie pentru că Sofia nu este interesată să redea cu fidelitate ceea ce vede în jurul ei și îi trezește interesul, ci, dimpotrivă, ea transformă totul ghidându-se de principiile propriei estetici. Acest aspet îl vedem în maoritate lucrărilor sale, dar cel mai bine îl remarcăm în seria de lucrări Underwater.
De asemenea, Sofia reușește să păstreze un echilibru între inventivitatea cu care este nativ înzestrată și cunoștințele de artă plastică dobândite în cadrul cursurilor de pictură susținute de domnul profesor Vladimir Baciu și de artista Filomela Bucur. Ea integrează cu naturalețe în compozițiile sale tot ceea ce a învățat despre desen, cromatică și echilibru compozițional, cum bine vedem în cele două compoziții Jobenul sau Natură statică cu flori, dar imaginația sa este cea care dă tonul compozițiilor, așa cum remarcăm în lucrările Vis cu frezii, Garoafe și trandafiri sau Hipnotic.
O regăsim pe Sofi, de fapt îi regăsim dintr-o singură privire stilul, în vibrația tușelor și în varietatea cromatică pentru că ea reușește, lucru destul de rar întâlnit la un copil care este încă în perioada de formare, să transpună, printr-un vocabular propriu, ceea ce vede în jur sau în lucrările unor artiști consacrați, amprentându-le cu propria energie. Sofia decupează crâmpeie din realitate și le duce în lumea ei de copil, metamorfozându-le sub impulsul unei viziuni inedite și învăluindu-le într-o atmosferă specifică temperamentului ei plin de inocență, rezultatul final fiind ceea ce vedem astăzi: compoziții pline de culoare, dinamism și ingeniozitate.
Privite din perspectiva acestei expoziții, talentul nativ, dorința inepuizabilă de învățare și de stăpânire atât a tehnicilor de pictură, cât și a limbajului plastic îmi întăresc convingerea că Sofia Matei va avea în continuare un frumos parcurs artistic, care-i va aduce multe satisfacții și o va susține în atingerea țelurilor pe care sunt convinsă că deja ș-i le-a conturat.
Roxana Bărbulescu, critic de artă