Expoziția de pictură Chipuri și stări găzduită de „U” Art Gallery are calitatea de a ne releva o etapă importantă din creația artistului plastic Aurelian Broască, aceea a evocării vizuale a unor momente care i-au marcat viața, de cele mai multe ori în mod plăcut, rămânând întipărite în acea memorie afectivă generatoare de sentimente. Sensibil la impulsul pe care fiecare amintire, trăire i le-a transmis, artistul traduce vizual starea umană, în flexibilitatea și dinamica ei, într-o viziune originală și un limbaj propriu de redare în care expresivitatea efectelor cromatice sunt subordonate unui desen bine construit, buna cunoaștere și stăpânire a meșteșugului conferindu-i o mare libertate de expresie.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Pasionat în mod deosebit de portret și de compozițiile cu personaje, servindu-se de experiența școlii românești de pictură, de cea a marilor maeștrii pe care artistul îi admiră: Grigorescu, Luchian, Andreescu, Ciucurencu, Baba, impresionat, în același timp, și de cea a marilor pictori universali, precum Velasquez, Tizian, Rembrandt, Monet, Aurelian Broască ne propune în această expoziție o serie de lucrări în care reușește să îmbine, printr-o diversitate compozițională, clasicul cu modernul.Tablourile sale sunt într-un permanent dialog între o lume situată la granițele realului esențializat, dus până la limita abstractului, și realul sesizabil prin simțuri, artistul experimentând, în același timp, un limbaj cromatic prin care crează o ambianță, ce ajunge în unele lucrări până aproape de o monocromie de albastru, roșu sau violet, fără cezuri sau contrapuncte violente, ce generează o atmosferă învăluitoare.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Remarcăm de la o primă vizionare intenția artistului de a povesti, fiecare lucrare a lui având la bază o întâmplare, o poveste, o amintire. Chiar peisajele nu sunt simple contemplări ale naturii, de aceea modul de redare a acestora nu este unul realist. Deși generate de modele reale, ele sunt configurate după principii ale unei estetici personale și sub impulsul propriei sensibilități. Drumul către mare, Cherhanaua albastră, Birt într-un sat dobrogean sau Înserare în Deltă sunt adevărate simfonii albastre sau violete construite ca niște registre ale percepției în care, printr-o orchestrare subtilă a paletei cromatice, condiția documentară, de vedută este depășită. Peisajele sale dobrogene sunt o distilare a întinderilor nesfârșite ale țărmului, apei, cerului sau pădurii, în care totul pare condensat într-o substanță luminoasă dominată de albastru.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Nota particulară a acestei expoziții este dată însă de lucrările în care artistul pune accentul pe chipul uman. Compozițional sunt simple și de la început dezvăluie aparent banale întâmplări, atitudini, stări provocate de realitatea înconjurătoare, pe care le poate retrăi și peste ani amintindu-i motivul care le-a determinat. Aceasta este direcția de descifrare a tabloului Printre albastruri, în care sentimentul libertății, bucuriei pe care artistul, copil fiind, îl trăiește când se vede în vârful unui turn de antenă. Acest sentiment se citește pe chipul băiețelului ce s-a trezit dintr-o dată că întregul orizont este a lui și că poate cuprinde dintr-o singură privire necuprinsul. Aurelian alege să redea nu acele întinderi nesfârșite pe care le vede de sus copilul, ci sentimentul pe care l-a avut în fața acestora.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Aceeași simplitate compozițională și accent pus pe expresia umană le regăsim și în lucrările Bătrân dintr-un sat dobrogean, Răducu și câțiva concetățeni sau Desen de succes. Spațiul în care sunt situate personajele sale este restrâns, până la abstractizare, cromatic abia sugerat, punând astfel în evidență chipul uman, minuțios redat, ce comunică o întreagă gamă de mesaje, artistul exagerând uneori expresiile lor pentru a fi mai sugestive.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Remarcăm chiar o notă de ironie și decrepitudine a societății sugerate în lucrările Performance sau Concetățeni, satire la adresa unor politicieni și oameni ai presei.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Toate aceste picturi sunt însoțite de o serie de acuarele care sunt de fapt desene, studii pregătitoare ale personajelor redate în ulei, artistu dovedind că și în această tehnică spontană – acuarela – are capacitatea de a conferi unui portret sensibilitatea unei individualități.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
O abordare cu totul aparte o remarcăm în lucrarea Cadru pentru o pictură celebră, o reproducere după Mona Lisa lui Leonardo da Vinci peste rama căreia intervine acoperind-o cu tușe mari, neglijente, de alb-violet, generând astfel un contrast evident între minuțiozitatea, exactitatea reproducerii și brutalitatea, aș putea spune, postmodernă a compoziției finale. Apropierea, dar mai ales aprecierea capodoperelor artei universale au generat lucrarea Muzeu din Roma în care Aurelian Broască a reunit într-o singură compoziție câteva dintre piesele pe care le-a văzut în călătoria sa la Roma și i-au rămas impregnate în memorie. El le redă fidel, finisându-le cu acuratețe și pictându-le, așa cum am văzut și în celelalte lucrări, pe un fundal neutru, care le scoate în evidență plasticitatea, peste care intervine cu tușe de alb pentru a conferi unitate compoziției.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Chipuri și stări este o expoziție eclectică, o succesiune neașteptată de imagini care, fără a se exclude, a se opune între ele, ne dezvăluie o diversitate de atitudini ale artistului în fața unor momente din viață, a unor amintiri din copilărie sau a unor imagini, peisaje, colțuri din natură care i-au marcat memoria afectivă. Toate acestea sunt transpuse vizual într-o permanentă pendulare între realitate și stare, între amintire și proiecție, întărind convingerea că dacă lumea este efemeră, sentimentele rămân. Această expoziție personală a lui Aurelian Broască i-a definit în mod cert poziția în cadrul unei generații de artiști, rupându-se de tradiționalism, dar folosindu-se, în același timp, de acesta pentru a-și clădi propriul univers pictural.
Roxana Bărbulescu – critic de artă