Expoziția organizată de Galeria Elite Prof Art în perioada 8 aprilie – 8 mai 2017 în generosul spațiu al Galeriei Magnolia al Hotelului Crowne Plaza reunește o serie de lucrări grupate într-un dialog cromatic, lucrări ce pun în valoare 17 stiluri diferite ale unor artiști plastici ce au ales să expună astăzi compoziții a căror tematică dezvăluie acel univers al culorilor cu un impact direct asupra vieții noastre cotidiene, univers ce constituie de fapt acea pârghie ce ne menține pe o linie întotdeauna ascendentă.
Lucrările VASILICĂI ADĂNILOAIE – Traversarea râului, Câmp cu maci, Țărm exotic reflectă predilecția acesteia pentru compozițiile clasice, calme, echilibrate ce dezvăluie o natură poetică și un lirism discret care transpare în special în cromatica utilizată, în acea îmbinare de tonuri calde de galben, roșu, cu tonuri reci de gri, verde și albastru, atent studiate. Peisajele sale pot fi ușor descifrate, afirmând acel artist pentru care desenul se supune culorii construind, printr-o viziune plastică și o disciplină formală bine susținute, imagini care să le apropie de acea realitate trecută prin filtrul propriu.
Este plăcut să avem printre noi o tânără artistă, IOANA NATALIA AVERESCU în lucrarea căreia, intitulată Castel, regăsim acea atitudine care vine din dorința de a se refugia într-un univers pe care pictura i-l poate oferi. Utilizând corect mijloacele plastice, Ioana realizează o compoziție echilibrată, fiind foarte atentă la structurarea formală și cromatică a acesteia, la relaționarea planurilor compoziționale, cărora le imprimă o anume dinamică prin tușe vibrante.
Lucrarea LIVIEI BALU, Zamolxis III, reflectă ingeniozitatea artistei de a asocia pe suprafața pânzei o serie de elemente-simbol, pretexte figurative culese din existența noastră străveche dacică, relevând subtile sensibilități și un nuanțat mesaj ideatic, pe care le-a integrat într-un joc decorativ de mase de culoare organizate pe suprafețe mari, ce te duc cu gândul la imaginile hărților geografice.
Portretele DANEI BOTAN – Cap de copil, Dănuț, Mirare, Tamara, indiferent de tehnica utilizată, ulei pe pânză sau creion, surprind caracterul personajelor sale în intimitatea și esențialul lor prin acele expresii vizuale bine individualizate. Printr-o siguranță a desenului artista realizează figuri care se detașează simplu, pe fundaluri neutre, renunțând la amănuntele fără semnificație, bazându-se doar pe sugestia culorii, în cazul uleiurilor sau pe cea a liniei, în cazul desenelor în creion.
NICUȘOR CHIRIAC subordonează meșteșugul exercițiului spiritual, fiind prezent la această expoziție cu trei icoane pe lemn, Maica Domnului, de tip Hodighitria, Sfântul Nicolae, înveșmântat în stihar roșu decorat cu semnele crucii și Sfântul Arhanghel Gavriil, având în mâna dreaptă simbolul autorității primite de la Dumnezeu ca mesager al său, toiagul și în cea stângă discul cu monograma lui Iisus Hristos. Maniera în care artistul a ales să redea aceste personaje sacre se apropie de hieratismul specific artei bizantine de la începutul secolului al XIV-lea, figuri înguste, caligrafice, inexpresive, reprezentate frontal, ale căror veșminte, redate printr-o varietate restrânsă de culori, se detașează pe un fond plat, uniform.
NICOLA D’ARCO ne propune câteva lucrări realizate într-o tehnică mai puțin frecventă la noi, cea a decollajului, acea modalitate, opusă colajului, de a tăia o imagine, de a o dezintegra, nu de a o compune din mai multe bucăți. Nicola ne introduce în atmosfera anilor ’50-’60 prin acele afișe retro de care se folosește pentru a reda o atmosferă vibrantă, dinamică, fantezistă în centrul căreia se situează vedete ale cinematografiei americane a acelor ani.
DEIMICHEI ANA-MARIA recurge la monocromie pentru a reda portretul Mariei Teresa, fondatoarea ordinului Misionarii Carității din Calcutta, pentru a scoate în evidență trăsăturile sculpturale ale chipului, privirea pătrunzătoare și duritatea trăsăturilor, limitându-se la redarea esențialului, a acelor elemente identificatoare ce susțin dimensiunea spirituală a lucrării: veșmintele specifice ordinului, crucea și lumânarea.
Lucrările ANDEI GHEORGHIU, Vioara și Visul unei statui ne dezvăluie o artistă care dovedește capacitatea de a construi simplu, în armonii cromatice discrete, lăsând privirea să asocieze tactilitatea obiectelor bine definite cu materialitatea lor concretă. Fie că este vorba despre o natură statică cu flori și vioară, fie că redă pictural sculpturalitatea unei statui, artista echilibrează în mod fericit suprafețele atât cromatic, cât și compozițional prin alătuarea unor obiecte sau drapaje care scot în evidență esențialul.
Lucrarea DANEI CRISTINA GRIGOROVICI Mistic, realizată în tehnica acril pe pânză, se remarcă prin concepția ei coloristică, artista elaborând un limbaj decorativ al combinațiilor cromatice ce te duc cu gândul la o descompunere și fluidizare a materiei. Tușele nervoase ale suprafețelor marmorate contrastează cu cele prin care artista construiește materia florală din prim-plan, întreg ansamblul compoziției vibrând de culoare într-o armonie decorativă și un echilibru al formelor plastice.
În lucrările lui ALEXANDRU OCTAVIAN GURIȚĂ, Vibrații, Apus de soare, Erupție suprafețele devin un câmp al tensiunilor cromatice structurate într-un discurs abstract al unei materii dense de culoare pură, materie ce a dobândit o puternică elocvență prin evidențierea unor texturi generate de consistența pastei, care, printr-o spontaneitate a tușelor, redau acea instabilitate a unor forme nonfigurative contrastante, dramatice.
Cele două lucrări ale MARIEI MERA Suflet de primăvară și Culorile sufletului au meritul de a ne comunica acea trăire interioară pe care artista a imprimat-o naturilor sale statice cu flori, ce emană o liniște blândă, o bucurie a culorii cu care investește atât materia florală, cât și fundalurile pe care se proiectează aceasta sau suprafețele pe care se sprijină vasele de lut. Printr-o cromatică vie, dominată de nuanțe de roșu, violet, asociată cu transparențe sau suprapuneri de pastă densă, Maria a reușit să transcrie vizual propiile emoții și stări de bine.
AURELIA MODORCEA ne propune patru lucrări, patru compoziții a căror structuri dinamice sunt construite în special cromatic. Artista nu reconstituie detaliile unor peisaje, ci le reinterpretează încărcându-le cu propria afectivitate, imaginile sale devenind astfel un joc cromatic ce se supune adesea unei culori dominante, roșu, albastru, galben care, de cele mai multe ori, reflectă ideea în jurul căreia artista și-a construit compoziția: Zugravi de vise, Primăvara, Trezirea pădurii, Uraganul florilor.
Lucrările ADRIANEI CLAUDIA PĂCURAR – Primăvara și Brândușe atestă un rafinament al paletei coloristice ce devine motiv pentru a satura cu discreție suprafața pictată a pânzei, ajungând la o transfigurare a realului, a trăirilor și senzațiilor pe care artista le percepe în fața unui anotimp al culorilor, primăvara. Florile, copacii ajung la acea stilizare, la acea dezintegrare și amestec cromatic, unificându-se cu întrega atmosferă menită să pună în valoare stări esențiale de puritare, renaștere, candoare.
CONSTANTIN PLĂVITU ne propune două lucrări inedite: Pescarul (Odihna peștelui) și Gânduri despre mine, în care suprafața compozițiilor este supusă unor metamorfozări expresive în care ingeniozitatea compozițională și limbajul ce evită mimetismul este dominat de un hieratism al gestului esențializat. Austere din punct de vedere cromatic, personajele sale par pietrificate într-o anumită ordine interioară, a unor sinuozități ce conduc la o ușoară tentă de abstractizare ce evidențiază o statică monumentală.
CORNELIA PRISĂCARU ZOTA ne propune două lucrări diferite ca tehnică și stil, Adiere antociană și Furtună între florile ruginii, amândouă urmărind însă efectele optice ale liniei, în cazul graficii, sau ale culorii, în cazul picturii în acrilic, efecte ce devin vectori principali ce polarizează întreaga energie a picturii sale. Printr-o încărcătură decorativă, elegantă de ritmuri elaborate și printr-o tehnică a iluziei ce mizează pe spectaculos, Cornelia Prisăcaru demonstrează un simț pentru o armonie ce îmbină perfect știința desenului cu neobosita fantezie.
MIHAI EUGEN MARINESCU îmbină în lucrările sale Triportret, Gânduri ascunse și Portret tehnica pastelului cu cea a acuarelei, cu o mare siguranță a gestului și eliberat de constrângerile unei redări fidele. Artistul construiește acele portrete în tuș, pline de un dinamism dus uneori până la extrem, creând acele chipuri impersonale printr-o rețea de linii energice sau prin descopuneri, lăsând ochiul să recompună scriitura labirintică. Suprafețele sunt vibrate de un amestec de laviuri discrete ce sudează ansamblul într-o atmosferă aproape monocromă.
MARGARETA EVA APAHIDEAN manifestă un interes pentru o tematică ce are ca idee principală vizualizarea acelei zone de confluență dintre cer și pământ sau dintre ocean și țărm, construindu-și compozițiile, utilizând perspectiva aeriană, din numeroase nuclee de linii sau culoare grupate, casetate, având aspectul unor vitralii cu inserții de real sădite pe structura unor contexte cromatice rafinate de ocru, albastru și verde, a căror gradare fină subliniază acele confuențe.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
