Expoziția organizată de Elite Prof Art, găzduită în foaierul Magnolia a Hotelului Crowne Plaza, intitulată „Dreaming” are menirea de a ne induce acea stare de visare, de reverie și de a ne conduce într-un spațiu oniric aflat la granița imperceptibilă dintre vis și realitate, între fantezie și senzorial, cei 14 artiști găsind nenumărate modalități de redare vizuală a acestuia, fiecare în stilul și tehnica de care s-a simțit mai apropiat – pictură în ulei / acrilic pe pânză sau grafică, tuș pe hărtie / laviu.
Lucrările lui SORIN BĂRGĂOAN – Autoexploatare și Pescuit sub clar de lună ne dezvăluie un artist care stăpânește în aceeași măsură linia, cât și culoarea. Dacă în lucrarea sa în ulei pe pânză exploatează un registru cromatic dus până la un expresionism temperat ce supune suprafața tabloului unei metamorfozări expresive, în lucrarea de grafică ne introduce într-un adevărat univers al lumii subacvatice redat cu minuțiozitatea graficianului a cărui fantezie se regăsește în fiecare detaliu. Vegetații marine, pești, meduze, structuri ce se dezvoltă unele în altele formează o țesătură densă de linii, curbe, puncte și hașururi fine.
În lucrările OANEI MARIA BOGORIN – Condurași, Ulcica cu maci, realizate în acrilic pe pânză, remarcăm dorința unei ilustrări a lumii florale pe care o surprinde în acele ipostaze în care lumina irumpe din întreaga structură vegetală, de la petale, tulpini, până la frunze. Spriijnindu-se pe o percepție senzorială, ea redă gingașii condurași sau efemerii maci printr-o tușă delicată și culori nuanțate, vii.
Regăsim în lucrările CRISTIANEI CĂTUNEANU Nostalgie, Primăvara, Westminster – culoarul speranței, ulei pe pânză, o sinteză plastică proprie, inconfundabilă prin care aduce materia picturală până la o treaptă a compunerii într-un joc hipnotic, dar, în același timp, plin de nostalgie. Ea își regizează suprafețele pânzelor printr-o repetare a detaliului redat cu meticulozitate, generând, prin aceste iterații, structuri ce susțin un dialog dinamic între iluzie și realitate, cromatica de brunuri, ocruri, verde, contribuind și ea la această comunicare.
LIVIU CÎRCEAG este pasionat de natură, de peisaje în care se regăsește pe sine, spații preferate pe care le transpune pe suprafața picturală în tonalități ruginii, reușind să surprindă, prin intermediul culorilor, acea atmosferă calmă a unei toamne târzii. Astfel, în tablourile sale în acrilic pe pânză Toamnă în Deltă și Mesteceni nicio prezență umană nu tulbură această natură inundată de o lumină în amurg ce se reflectă pe luciul apei, dinamica interioară a compozițiilor fiind dată de modalitatea de așternere a tușelor, creând acea senzație de curgere, de vibrații solare.
Artista plastică BRÂNDUȘA MATEȘ STANCIU, în cele două peisaje Pădure și Peisaj de iarnă, urmărește să surprindă două momente, de vară și de iarnă, într-o gamă coloristică limpede, proaspătă, caracteristică celor două anotimpuri, verdele și albul. Se remarcă în cele două lucrări grija pe care o are în ierarhizarea culorii, în îmbogățirea limbajului prin inflexiuni, sublinieri sau estompări cromatice încercând să surprindă formele în lumina schimbătoare care le învăluie. Ușurința în așternerea tușelor se remarcă și în Portret, în care artista reușește să îmbine capacitatea de imersiune în psihologia personajului cu cea a redării fidele.
Utilizând acea ramură a graficii de șevalet, laviul, DANIELA VOICILĂ DRĂGULESCU, printr-un desen sigur, concis, dar delicat în aceeași măsură, esențializează întreaga compoziție la atitudinea spontană a personajelor sale, într-o monocromie care scoate în evidență linia expresivă a desenului – Aproape gata și Sentiment. O manieră total diferită o regăsim în compoziția desprinsă de figurativ, Rădăcinile Pământului în care culoarea, dispusă în suprapuneri dense, preia întreaga încărcătură simbolistică.
Lucrarea ONIȚEI MUREȘAN BUZILĂ – Eden – fruct oprit, ulei pe pânză, ne dezvăluie o artistă sensibilă care își alege subiectele în conformitate cu dimensiunile interioare ale structurii sale artistice. Spun acestea referindu-mă și la lucrările sale care nu sunt în expoziție, cele în care florile capătă un rol primordial prin modul de reprezentare, printr-un colorit subtil, fără contraste, zămislite prin transparențe și suprapuneri discrete de culoare. Lucrarea de față surprinde prin prospețimea cromatică a merelor sugerată de nuanțele luminoase de roșu și de contrastele cu verdele frunzelor.
KLARA PĂDUREAN ne propune o lucrare, Simfonia tăcerii, ulei pe pânză, ce face parte dintr-o serie mai mare de lucrări în care artista transpune vizual sentimente, stări, culoarea dobândind o rezonanță afectivă, demostrând o mare dăruire în planul valorilor simbolice. Întreaga suprafață picturală este transformată într-un adevărat univers de vibrații cromatice, o ilustrare în cheie alegorică a unor tensiuni lăuntrice care nu pot fi configurate într-o imagine concretă.
Peisajele lui OVIDIU CRISTIAN PREDA – Iarnă la Bisoca, O vară așteptată, Toamnă, toate ulei pe pânză, se îndreaptă către o direcție lirică, intimistă guvernată de principiul „frumosul se află în natură”. Artistul pictează ceea ce vede, alegându-și orizonturi vaste, dealuri acoperite de zăpadă, pășuni înverzite sau luminișuri de pădure, toate străbătute de firul unei ape, surprinzând prin bogăția de nuanțe și o tușă liberă acea chintesență poetică, acea atmosferă învăluitoare ce l-a impresionat în momentul imortalizării.
LUMINIȚA SĂVULESCU, prin cele două lucrări ale sale Plaja și Răsărit la malul mării, ne deschide un orizont al contemplației, realizând un adevărat poem vizual al apusului și răsăritului de soare, ambele momente solare ce învăluie totul cu acea lumină roșiatică ce constituie de fapt motivul principal al celor două tablouri. Artista reușește să imprime lucrărilor sale – prin voluptatea cu care așterne pasta prin tușe largi, generoase, care mai mult învăluie decât dezvăluie – acea atmosferă care i-a rămas cu siguranță în suflet și a simțit nevoia să ne-o comunice și nouă, privitorilor. Pentru că, pentru Luminița Săvulescu pictura este un mod de a-și exterioriza trăirile, de a le exprima vizual folosindu-se în special de culoare fiind conștientă de aportul acesteia în a obține efectele emoționale dorite.
Lucrarea ECATERINEI SCORUȘ ne introduce într-o simbolistică ușor de descifrat cu ajutorul titlului – Stop the war. Artista organizează compoziția sub semnul unui concept, simplificat la câteva elemente sugestive precum copilul ce-și ascunde fața în palme, a cărui nuditate te trimite cu gândul la inocență, la puritate, ursulețul aruncat într-un colț, subliniind prezența copilăriei, floarea de lotus, simbol al înțelepciunii, toate proiectate pe un fundal închis, sumbru precum peretele agresat de graffiti specific mediului urban. Prin lucrarea sa, Ecaterina afirmă responsabilitatea artistului de a găsi o modalitate de expresie pentru a transmite un mesaj, de a avertiza și de a chema la rațiune.
EMIL UNGUREANU este impresionat de inepuizabila frumusețe a peisajelor rurale românești, alegând să redea în lucrarea sa Vaci pe uliță, acel moment de întoarcere a vacilor de la păscut. Emil învestește cu o nobilă frumusețe un moment banal printr-un desen dinamic și rafinate acorduri de griuri integrate în game cromatice de brunuri, verde, albastru, imprimând întregii compoziții o expresie plină de naturalețe, fixând plastic momentul trasfigurându-i o expresivitate poetică.
Și de această dată, lucrările artistei KARMEN ZAHARIA – Înger-detaliu, acrilic pe pânză, Sf.Arh. Gabriel, Înger-detaliu, tempera pe hârtie, ne introduc în atmosfera picturii renascentiste timpurii, printr-o subtilă, rafinată poezie care nu poate fi exprimată decât prin formă și culoare. Karmen se relaxează pictând și acest sentiment se transmite prin această armonie a compozițiilor în care valorile tactile sunt traduse în valori de mișcare prin linia domoală și cromatica luminoasă, toate la un loc acționând asemeni muzicii asupra stărilor noastre sufletești.
MIRELA LEU este interesată de reprezentarea femininului în artă, iar acest portret din expoziție, intitulat Visare, acrilic pe pânză, nu urmărește să redea o tipologie umană anume, ci mai degrabă o stare, cea în care gândurile se proiectează în imaginar și încerci să le vizualizezi cu ochii închiși. Printr-un desen și o cromatică delicate, pusă în valoare de accente subtil plasate, tabloul Mirelei Leu este o sinteză fericită între senzualitate și mister.
În încheiere aș dori să fac o trimitere la ceea ce Andrei Pleșu spunea în cartea sa Despre frumusețea uitată a vieții și anume că această viața cotidiană “ne face să uităm misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului”, că simțurile au uitat „să perceapă foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul limpede al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic.” Ei, artiștii, prin lucrările prezente în această expoziție, reușesc să ne scoată din acest cotidian și să ne resuscite simțurile pentru a recepta frumosul care este în jurul nostru, dar și în noi.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
