Expoziția de față reunește o serie de lucrări ale artistei, grafică și pictură, grupate sub titulatura de “Studii”. De ce studii? Pentru că lucrările sale sunt o perpetuă căutare, o continuă provocare. Raportându-se la arta clasică, pe care o consideră baza, la studiile după marii maeștri, nelimitându-se însă doar la pictură, ci și la studiul sculpturii, în special cea barocă, Adina caută în permanență structurile și esența formei pentru a le transpune într-o viziune proprie. Privind lucid asupra trecutului, dar având o perspectivă asupra viitorului, Adina Romanescu trasează, cu o mână sigură, imagini ale unei imense scenografii, cu o fervoare constantă, având încredere în idealul său estetic pe care îl împărtășește în fiecare lucrare a sa.
Registrul cromatic în care-și concepe majoritatea lucrărilor este mereu concentrat în jurul unei dominante: verde, roșu, galben, albastru, reușind să transpună prin aceasta freamătul și încărcătura unei anume atmosfere, precum cea a camerei de la Tuțulești sau a atelierului lui Vermeer. Întrepătrunderi de mase cromatice, linii frâne și jocuri geometrice sunt pretexte ale armoniilor cromatice care demonstrează subtilitatea de colorist a artistei, abilitatea cu care știe să dozeze tonalitățile. Sunt compoziții ample, pretexte pentru rezolvarea unor probleme de construcție și echilibru formal, de regie luministică și cromatică.
Un loc aparte în arta Adinei Romanescu îl ocupă portretele, autoportretele, în care forța și siguranța desenului pot fi sesizate în firescul gesturilor și al atitudinilor. În lucrările de pictură, punerea în pagină a personajelor o face cu simplitate, fără rigidități sau note de crispare, demonstrând că este stăpână pe problemele de mișcare și proporții, caracteristic fiindu-i însă calitatea de a conferi subiecților săi o pregnanță sculpturală, dându-le astfel o soliditate statică. Personajele ei se detașează simplu, pe un fundal de obicei neutru, lipsit de identitate, asemeni schițelor de costum ale pictorilor scenografi.
În ceea ce privește desenele, artista apelează la diverse soluții tehnice care-i dau posibilitatea să accentueze esențialul, înlăturând amănuntul fără semnificație. În cazul portretelor, ea urmărește să redea atât asemănarea fizionomică, cât și viața interioară a modelelor, remarcându-se forța de a sintetiza elementele în scopul punerii în evidență a acelor date care individualizează personajul. Ea dă dovadă, prin linii simple, expresive, de un mare simț de observație, în desenele sale concentrând toată forța de expresie a chipului uman, și nu a oricărui chip în general, ci a unora bine marcate în memoria noastră culturală precum Eugen Ionescu, Michelangelo Antonioni, Modigliani sau Pier Paolo Pasolini.
Privind expoziția în ansamblu, dacă suntem dispuși să acceptăm ideea că studiul este o treaptă, o etapă pregătitoare a ceva ce va urma, dar și o intimitate a artistului, un laborator al creației, atunci trebuie să recunoaștem că treptele construite de artista Adina Romanescu sunt solide și ne direcționează pașii către lumea ei pentru a fi descoperită și înțeleasă.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
Adina Romanescu portofoliu