Expoziția personală a artistei Filomela Bucur, intitulată atât de sugestiv „Filooo-n toate cele!”, ne surprinde în primul rând prin impactul pe care lucrările sale îl au asupra noastră când pătrundem în spațiul Sălii Pergament a Bibliotecii Naționale a României ce o găzduiește. De cum pășim înăuntru ne simțim priviți iscoditor din toate părțile și chiar parcă auzim murmurul unor personaje stranii captive pe suprafețele plane ale hârtiei sau pânzei.
Printr-un amestec de real și fantastic, de simplitate și alambicare, de fragilitate și vigoare, expoziția Filomelei Bucur concentrează un întreg univers în care gestul instinctiv de a da formă unei lumii interioare, de a amprenta trăiri ce au urmărit-o obsesiv de-a lungul timpului, a condus la aceste serii fascinante de lucrări de grafică și pictură ce surprind privirea și o țin prinsă într-un balans dintre ludic și burlesc, într-o lume ilariantă ce se învârte în jurul unor personaje închipuite.
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
………………………………………………………………………………………………………………………………
Generate de convergența semnelor grafice repetate ritmic, de o scriitură labirintică și de hașuri ce se intercalează cu tușe vibrante de culoare, personajele Filomelei au fizionomii duse până la exagerare, fuziunea dintre real și ireal generând o iconografie comportamentală și de atitudini ce sincronizează cu spectacularul. Filomela atinge prin personajele sale acel grotesc care fascinează chiar și atunci când contravine frumosului cu care suntem obișnuiți. Îngerii, porcii, oamenii cu turbane, infantele sunt deposedate de funcțiile sau formele lor previzibile, ajungând până la acea metamorfozare în care nervul artistei, vigoarea și spontaneitatea stabilesc regulile după care se conjugă vizibilul și invizibilul.
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
Astfel, eliberați din captivitatea unor reprezentări convenționale, rigide de cele mai multe ori, porcii Filomelei, roșii, verzi, orange, înaripați, sunt învestiți cu calități ce depășesc funcțiile realului: zboară, se răsucesc, plutesc pe nori sau sunt încoronați într-un spectacol de fiecare dată plin de umor. Simplitatea compozițională și bogăția cromatică a acestor compoziții sunt coordonate stilistice pe care le întâlnim în special în lucrările de pictură ale Filomelei remarcându-le și în portretele de mari dimensiuni, ce fascinează printr-o supradimensionare a figurii, limbajul plastic glisând într-un final spre o dinamică specifică lucrărilor sale de grafică.
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
Îndreptându-ne atenția spre acestea, sesizăm cum registrul cromatic începe să se restrângă, supremația revenindu-i desenului ce lasă culorii doar rolul de accentuare a mesajului, de sporire a încărcăturii afective a imaginii și a intensității mesajului. Spontaneitatea ductului cu care prind viață Infantele Filomelei, ce nu au nimic în comun cu infantele lui Velazquez, o regăsim și în portretele africane bizare, iscoditoare ce acaparează suprafețele animându-le într-o dezlănțuire barocă de trasee liniare ce acoperă spațiul compozițional, prinzându-ne privirea în capcane labirintice.
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
……………………………………………………………………………………………………………..…………………
Repertoriul imagistic al graficii Filomelei Bucur atinge, din punctul meu de vedere, apogeul în vasta serie a Îngerilor, ființe spirituale pe care artista le îndepărtează de sensul lor convențional de mesageri ai divinității, doar nimbul și aripile ajutând la decodificarea lor simbolică. Îngerii Filomelei sunt personaje feminine, nici măcar androgine, incompatibile reprezentărilor religioase, ființe ce-și etalează proporțiile rubensiene într-o imponderabilitate ce redimensionează spațiul din jurul lor. Convențiile nu-și au locul în aceste compoziții ce tind spre structuri de tip horror vacui, de spații umplute în întregime, printr-o topografie a imaginarului, de linii ce se urmăresc și se potențează reciproc sau de suprafețe cromatice care susțin demersul grafic al artistei.
Această expoziție a Filomelei Bucur, de fapt întreaga ei pasiune cu care se dedică artei, m-a dus cu gândul la cuvintele lui Emil Cioran din capitolul dedicat oamenilor pasionați, Elogiul oamenilor pasionați: „Și cine trăiește mai intens, mai intim și mai total acest elan haotic, în care ideile țâșnesc ca niște scântei și în care sentimentele determină orientarea și direcția ideilor, mai mult decât o fac formele și categoriile logice, cine trăiește această confuzie și acest elan mai intens decât omul pasionat, omul ce se abandonează total fiecărei viețuiri și fiecărei gândiri, ce trăiește și moare în fiecare clipă.”
Roxana Bărbulescu – critic de artă
