Primul meu contact cu lucrările Cameliei Popa a fost la Mogoșoaia, la expoziția personală de pictură și bijuterie Sinonime, iar impactul pe care le-au avut acestea asupra mea m-au determinat să caut și aflu mai multe despre ce lucrează, care-i sunt preocupările artistice. Ceea ce deja știam era că majoritatea timpului și-o dedicase picturii monumentale și icoanelor, alături de soțul său artistul Ioan Popa, iar descoperirea acestei laturi laice a artei sale a fost o surpriză plăcută pentru mine.
Ideea de a face o expoziție ne-a încolțit în minte amândurora, fără să vorbim inițial între noi, iar spațiul oferit cu generozitate de către Asociația ROST, prin intermediul domnului Claudiu Târziu, a făcut posibilă această dorință comună. Astfel s-a născut un proiect care a avut ca scop aducerea în prim plan a ideii de firesc, de reîntoarcere vizuală la firescul lucrurilor simple, dar pline de încărcătură pozitivă, la firescul ce ne înconjoară în intimitatea casei sau în călătoriile noastre, la firescul ce face parte în mod natural din noi, totul văzut însă în viziunea originală a Cameliei.
Într-un fel ideea mea de firesc a pornit și de la un citat a lui Brâncuși care mi s-a părut că se apropie de ceea ce deja descoperisem în lucrările Cameliei, și anume că: „Simplicitatea nu este o țintă în artă, dar ne apropiem de simplicitate cu cât ne apropiem de sensul real al lucrurilor; simplicitatea este complexitatea rezolvată.”
………………………………………………………..
Revenind la lucrările reunite în această expoziție, ele aparțin mai multor perioade și stiluri din creația Cameliei Popa. Astfel, în naturile statice cu fructe sau flori, artista investighează realul și îl răstălmăcește uneori în tonuri calde, fluide, transparente, alteori în tușe energice și în modelări ale pastei sau juxtapuneri de culoare pură, reușind să le dea acestora o forță și o viață lăuntrică. Merele, gutuile, narcisele, crinii și macii se detașează pe fundaluri unitar colorate reflectând permanenta căutare a Cameliei de a experimenta și diversifica registrele cromatice, căutări care, așa cum mărturisește chiar artista, o ajută foarte mult în pictura icoanelor, în folosirea diverselor combinații cromatice la realizarea veșmintelor Maicii Domnului, a Sfinților.
………………………………………………….
O temă mult îndrăgită artistei este cea a ferestrei, văzută ca o poartă de trecere, ca o graniță de data aceasta spre interior, nu spre necunoscut. Astfel, fereastra este un pretext pentru a concepe delicate compoziții de un clasic, geometric constructivism în care armoniile cromatice intensifică expresia artistică a imaginilor. Camelia iubește lumina și o integrează în structura pastei, a culorii, dând formelor pe care le generează o tentă emoțională veselă, restituind în imagini sensibile o atmosferă a evocării care poate fi lirică, idilică sau nostalgică.
…………………………………………………………..
.În ceea ce privește peisajele, artista abordează mai multe tehnici de redare a lui, de alcătuire a compoziției și de așternere a culorii, dar în toate lucrările demonstrează o cunoaștere temeinică a desenului și o abilitate în desfășurarea culorilor în registre acute, în armonizarea tonurilor vii de galben și verde cu tonuri stinse de ocru și albastru, creând în mod firesc impresia de unitate. Pământul, cerul, arborii se contopesc și își simt efectul unul asupra celuilalt. Artista surprinde în unele lucrări ceva din spiritul peisajelor noastre tradiționale, în altele reușind să treacă însă, prin compoziție, dar mai ales prin cromatică, peste ceea ce ochiul este învățat să vadă.
………………………………………….
Camelia Ionescu Popa face parte din generația artiștilor pentru care pictura tradițională nu și-a consumat toate resursele, iar firescul ce se naște din dragostea ei pentru natură, pentru colțurile pitorești, poate lua forma mai multor subiecte demne de a fi transpuse pe pânză. Prin lucrările din această expoziție ea exprimă o viziune personală asupra lucrurilor simple, banale din jurul nostru, pe care le aduce în prim plan conferindu-le prețiozitate și ne îndeamnă prin intermediul lor la acea stare de calm, de liniște interioară de care mereu uităm în agitația zilnică. Vă îndemn să vă regasiți firescul privind aceste lucrări și să-l păstrați în suflet pentru că este prețios.
Roxana Bărbulescu – critic de artă