Încă din 2018, când am văzut pentru prima oară schițele artistei Corina Cadariu Florea, am remarcat și mi-a plăcut spontaneitatea desenelor ei și mi-am dat seama că tot ceea ce așterne ea pe suprafețele colilor de hârtie este instinctual, că arta ei pornește din interior, fără constrângeri sau influențe din exterior, fără rigiditatea gesturilor calculate, premeditate, ceea ce a și ajutat-o mult în definirea unui stil propriu, care deja, spun eu, a devenit inconfundabil.
Lucrările sale din această expoziție sunt forme subtile de mărturisire, fie că au forma amprentei zborului sau conturul visului, fie că au luat naștere pe tărâmul gândurilor. Mereu mi-a plăcut să spun, atunci când m-am referit la lucrările sale, că sunt o negociere între suprafața albă sau colorată a hârtiei și proiecția gândurilor, inspirației Corinei.
Privind lucrările din această expoziție remarcăm recurența elementelor constitutive – cercul, spirala, linia dreaptă sau arcuită – cu care practic se joacă generând forme aluzive care fie sunt de o simplitate care te cucerește, așa cum vedem în Don Quijote, Amprenta poetului sau Înfățișarea daimonului, fie devin din ce în ce mai complicate, adevărate combinații fanteziste, așa cum vedem în lucrările Pieta, Lăuntrul gândurilor sau Complementar.
De asemenea dacă în unele lucrări linia se îndulcește în curbe și contracurbe luând forma unor fructe sau flori stilizate, în altele capătă ascuțimi unghiulare, așa cum vedem în Ispita, dar indiferent de rolul sau ponderea care este atribuită liniei pe suprafețele compozițiilor, dinamismul ei este o caracteristică generală pe care o regăsim în toate lucrările. Acest dinamism este potențat și de utilizarea colilor de hârtie colorată în roșu, galben, verde, albastru, ce pun în valoare, prin cromatismul lor puternic, desenul, Corina găsind instinctiv modalitatea de a le echilibra pentru a nu avea un efect negativ asupra ochiului.
Dar indiferent de complexitatea compozițiilor sau de aportul liniei, acestea sunt încărcate de o picturalitate aparte datorate tehnicii pastelului. Plăcerea de a se juca cu pastelurile Corina a avut-o de timpuriu, dar doar de tatonare. Acum pot confirma că a depășit stadiul de încercări, iar familiarizarea cu această tehnică i-a permis, prin natura materialului cretos și foarte fin din care sunt făcute culorile, să potențeze efectele de disipare a formelor prin întinderea pur și simplu cu degetele a prafului colorat. Acest efect de disipare îl regăsim în toate lucrările ei din această expoziție.
Roxana Bărbulescu, critic de artă
