De-a lungul întregii istorii a artei, atunci când s-a scris despre un grup s-a urmărit o caracterizare a elementelor comune, a ideilor, concepţiilor asupra vieţii, naturii sau o ideologie comună care să-i determine pe artiştii unei generaţii să se reunească în rândurile unui grup.
Ce-i uneşte pe cei cinci artişti focşăneni? La prima vedere ai putea spune că nimic, dar ar fi o judecată superficială, bazată pe o simplă aruncare a privirii asupra unor lucrări care de fapt ascund înlăuntrul lor personalităţile bine definite ale fiecăruia dintre ei. Nu trebuie decât să-ţi deschizi sufletul, să-ţi eliberezi mintea de orice urmă de prejudecată şi să laşi să pătrundă mesajele, aparent ascunse, pe care cei cinci artişti le dezvăluie în lucrările acestei expoziţii.
Sunt stiluri diferite, se simt în largul lor folosind tehnici diferite, toţi trec prin filtrul sufletului, dar şi prin cel al minţii, tot ceea ce pictează. Viziunile le sunt total diferite, dar, cu toate acestea, ceea ce mi se pare cel mai important este faptul că niciunul dintre ei nu începe o lucrare până nu are acea “stare”, acel “ceva” care declanşează rotiţele creaţiei.
Deşi nu este o expoziţie cu o tematică bine definită, şi poate mai ales din acest motiv, aş dori să o numesc totuşi într-un fel: De vorbă cu artiştii. De ce? Pentru că, în general, nu e suficient să te uiţi la un tablou pentru a putea înţelege cu adevărat ce a vrut artistul să spună în el, chiar şi când e vorba de un simplu portret, de o natură statică sau de un peisaj.
Prinvind lucrările domnului Nicolae Rădvan, realizate în tehnici simple, dar pline de rafinament, în tuş sau ulei, eşti sigur că poţi vedea şi latura lui pedagogică, numeroşii ani petrecuţi în îndrumarea copiilor în tainele desenului, ale artei, ale trăirii prin artă? Te-ai gândi vreodată, aşa cum minunat a făcut-o Nicolae Rădvan, că, dacă pe planeta Pământ s-ar da un semnal ca la aceeaşi oră fiecare om să ia o foaie şi un creion şi să deseneze o floare, atunci cerul s-ar apropia de pământ?
*
*
Mergând mai departe, privind acuarelele artistei Viorica Oana Kalany, minunatele peisaje ale Italiei, sau simplele compoziţii cu flori, ţi-ai putea imagina că, de fapt, nu doar natura e surprinsă în lucrările ei, ci şi sentimentele pe care artista le are în faţa naturii în momentul creaţiei? De ce tehnica acuarelei? Pentru că aceasta îi permite să imprime lucrărilor spontaneitatea şi libertatea pe care o simte în faţa naturii, bucuria de a surpinde clipa. În acuarelele Vioricăi Kalany nu vei vedea nimic în detaliu, pentru că, în concepţia artistei, detaliul anihilează semntimentul, momentul. Iar ataşamentul în faţa trăirii este un motiv pentru care artista nu se poate despărţi de lucrările ei, pentru că ar însemna să se despartă de sentimente, de acele sentimente pe care le retrăieşte de fiecare dată cand îşi priveşte lucrările.
Dragostea pentru natură, dar în special pentru flori o putem simţi şi în lucrările Elenei Pascu Bârhală. Artista se regăseşte în special în florile de câmp, aşa cum ea însăşi recunoaşte atunci când spune că dacă ar fi să-şi facă autoportretul, ar lua un buchet de flori de câmp şi l-ar lăsa să cadă lejer într-un vas. Picturalul şi decorativul se îmbină armonios, iar bucuria culorilor, a jocurilor de culoare, se revarsă direct în sufletele noastre pentru că artista reuşeşte să ne transmită prin fiecare tuşă, propriul sentiment de bucurie şi imensa stare de bine pe care le are când pictează. În imaginarul artistei, prin clepsidra timpului nu trec gânduri, oameni sau alte fiinţe mai mult sau mai puţin imaginare, ci flori. Florile sunt şi în Cer, şi pe Pământ, sunt un dar de la Dumnezeu de care trebuie să ştim să ne bucurăm, iar Elena Pascu Bârhală se bucură, iar noi, privind tablourile ei, ne încărcăm sufletele cu energia lor pozitivă.
Şi dacă te-ai gândit vreodată că în artă nu se mai poate spune sau face nimic în plus, că s-a inventat tot ce era posibil, Elena Stoiciu îţi dărâmă toate convingerile. Şi nu ar fi pentru prima dată. Dacă ai arunca un ochi în trecutul artistic al acesteia, ai remarca faptul că nu a rămas prizoniera unui singur stil sau a unei anumite tehnici, mereu a încercat să facă ceva nou. S-a “jucat” cu mozaicul, vitraliile, ceramic, realizând impresionante lucrări de artă monumentală cu care oraşul Focşani se poate mândri oricând. În lucrările ei de pictură a încercat mereu să facă ceva nou, iar tablourile din această expoziţie ne-o demonstrează din plin: se pot vedea 3D! Preocupată de valoarea spirituală a luminii şi culorii, a clipei în continuă mişcare şi schimbare, ne dezvăluie, prin simplitatea compoziţională, prin tuşa delicată şi coloritul suav, complexitatea trăirilor şi permanentul zbucium interior.
Metaforic vorbind, cercul se închide cu graficiana Virginia Georgescu Hossu, cu lucrările ei ancestrale, pline de misticism şi simboluri. La prima vedere ai crede că nimic nu este real, şi poate chiar nu e, pentru că lucrările ei reflectă un adevărat univers al imaginarului, un un univers în care artista îşi proiectează toate trăirile, sentimentele, ajutându-se să-l redea privitorului aşa cum îl vede ea cu ochii minţii. Desenul după natură nu o atrage, nu o inspiră, nu o reprezintă, dar ceea ce reuşeşte să redea în lucrările sale, selectând din ceea ce natura totuşi îi oferă şi adăugând stările, trăirile de moment, chiar vorbele, transformate pe ecranul mental în imagini, toate trecute prin filtrul imaginaţiei, depăşeşte cu mult ceea ce natura însăşi ar putea-o face.
Cuvintele par sărace pentru a putea exprima ceea ce aceşti minunaţi artişti vrânceni o ilustrează în lucrările lor. Am încercat mai mult să ofer o cheie, un instrument care să ajute privitorul să descopere ce este în spatele fiecărei lucrări, dar să las în acelaşi timp o portiţă deschisă imaginaţiei celui care doreşte să pătrundă mai adânc în tainele artei. Şi până la urmă ce îi uneşte pe aceşti cinci artişti? Bucuria de a crea şi diversitatea prin care o pot face.
Roxana Bărbulescu
*
*
Comentarii in presa: Ziarul de Vrancea , PresaOnline.com , Monitorul de Vrancea , Adevarul , Vrancea Media
Toate textele si fotografiile prezente pe acest site sunt protejate de copyright. Folosirea lor nu poate fi facuta fara citarea autorului, Roxana Barbulescu, si a sursei www.artar.ro