Am pășit pragul galeriei ca un simplu privitor, cu inima deschisă și gata să primesc în suflet ceea ce artiștii au așternut pe pânză. Aș minți dacă aș spune că nu mă așteptam să fie o expoziție bună și mă bucur să constat că așteptările mi-au fost confirmate.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Exercițiul meu de imaginație până să ajung aici s-a învârtit obsedant în jurul cifrei 5, a lucrărilor mai vechi ale artiștilor, în jurul celorlator expoziții, a discursurilor mele mai vechi. Ca să descriu mai concret sau mai plastic, luati-o cum vreți, imaginati-vă un caleidoscop pe care când îl învârți îți redă noi și noi imagini, mereu diferite și surprinzătoare, combinații diverse ale acelorași piese colorate.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Acest joc al minții, odata cu vizionarea expoziției, s-a concretizat într-un joc vizual. Piesele disparate s-au unit, găsindu-și locul și rostul firesc. Deși sunt lucrările a 5 artiști cu stiluri și modalități diferite de a reda o imagine plastică, acestea nu intră în conflict, ci formează un tot, în mare măsură contribuind și panotarea, esențială în crearea unui cadru compact, unitar expozițional.
Compoziţiile simple, echilibrate, spaţiile şi volumele realizate prin suprapuneri de culoare, tradiționalismul lui Nicolae Rădvan contrastează plăcut cu desenul simplu, naiv și în același timp metafizic al Virginiei Hossu Georgescu. Compozițiile monocrome, tridimensionale ale Elenei Stoiciu se opun în mod plăcut veseliei cromatice a florilor Elenei Bîrhală. Spontaneității peisajelor din acuarelele Vioricăi Oana Kalany se opune rigiditatea, luată în sens pozitiv, peisajelor imaginare ale Virginiei Hossu.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Tușele fine ale Elenei Stoiciu pot fi puse în opoziție cu petele de culoare abia definite ale Vioricăi, cu tușele plate ale Virginiei sau cele vribrante ale Elenei Bîrhală.
Și deși poate sentimentele în fața naturii, a omului sunt aceleași, modalitatea fiecăruia de redare este total diferită, ca piesele unui caleidoscop. Sunt cinci viziuni personale asupra lumii, asupra obiectelor înconjurătoare, naturii și florilor, asupra oamenilor și de ce nu, asupra sacrului.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Lucrările celor cinci artiști, stilurile diferite contrastează, asemeni unor piese de caleidoscop, dar comunică între ele și, împreună, fac un întreg pentru că au un numitor comun: dragostea pentru artă și pentru oameni. Pentru că fiecare artist dezvăluie o parte din sine atunci când pictează, intimitatea atelierului este adusă pe simezele galeriei, iar sursele iconografice ale unei lucrări de artă, eu cred că sunt până la urmă proiecții ale gândurilor artiștilor. Iar atunci când aceste gânduri se suprapun gândurilor noastre când privim un tablou, ne face să credem că stăm în fața celei mai frumoase opere de artă.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Cei 5 artiști ai grupului demonstrează încă odata prin această expoziție că aparțin unei generații care mai are încă multe de spus și, în același timp constituie 5 repere în arta românească pentru tânara generație de artiști care încearcă să-și găsească drumul în frumoasa, dar, totuși, destul de dură lume a artei contemporane. Și să vă fac o mică sugestie: priviți expoziția prin caleidoscopul vostru, personalizați expoziția prin prisma propriilor păreri, jucați-vă vizual și găsiți relațiile personale dintre lucrări, recompuneți expoziția.
Roxana Bărbulescu
