……………………………………………………………………………………….
Artistul plastic Marian Truțulescu expune pentru prima dată pe simezele bucureștene și suntem onorați că a ales să o facă în acest cadru frumos, intim, al Centrului European Cultural și de tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”.
Parcursul artistic al lui Marian Truțulescu, de la absolvirea Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Artă și Design și până în prezent, a fost unul bogat în evenimente culturale, concretizate în organizarea unor serii de expoziții personale de grafică, precum și în participarea la numeroase expoziții de grup, Saloane naționale și internaționale de artă, Bienale și Trienale în țară, dar mai ales în străinătate, unde lucrările sale au fost apreciate la adevărata lor valoare, acordându-i-se o serie de premii importante și numeroase nominalizări. De asemenea activitatea de grafician s-a extins și în realizarea unor ilustrații de carte, cataloage și grafică publicitară.
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
Conceptul expoziției de față a luat naștere în urma călătoriei de documentare a lui Marian, acum câțiva ani, în Italia unde a rămas impresionat în special de catedralele gotice, de arhitectura lor impozantă, copleșitoare, de atmosfera plină de mister, dar și sacralitate, a interioarelor acestora, impresii care au generat o serie de trăiri și sentimente unice pe care artistul le-a înmagazinat în subconștient și care au condus, în mod firesc, la crearea unui imaginar artistic. Astfel, Marian și-a conceput lucrările din această expoziție ca fiind o reinterpretare, într-un limbaj propriu a unui spațiu în care artistul și-a proiectat gândurile și sentimentele, căutările și răspunsurile.
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
De ce Imago Mundi? Pentru că, așa cum cardinalul Pierre D’Ailly aduna, la începutul Renașterii, în vastul său tratat de astrologie Imago Mundi toate cunoștințele de până atunci despre țările și popoarele lumii, deci oferea o imagine a lumii, la fel și artistul Marian Truțulescu, prin mijloace vizuale moderne și într-o manieră originală, ne oferă o imagine a lumii, sau, mai bine zis, o imagine a unei lumi văzute prin prisma trăirilor propri, găsind în arhitectura gotică un univers inepuizabil de inspirație pe care l-a transpus în lucrările sale de grafică și pictură.
…………………………………………………..
……………………………………………..
Nefiind adeptul unui stil de redare fidelă, Marian Truțulescu a fragmentat aceste catedrale medievale și le-a transformat într-o așa manieră, încât, în multe dintre lucrări ele pot fi identificate doar aluziv. El a descompus arhitectura în elemente cheie, vitralii, arce frânte, rozase, nervuri, coloane, bolți în ogive încrucișate, cu ajutorul cărora a recompus o lume proprie, așa cum o vede, cum o trăiește el, investind-o cu o nouă valență a frumosului. Astfel regăsim aceste detalii arhitectonice în fiecare lucrare expusă, fie ea de grafică sau de pictură, transpuse în diverse modalități: printr-un desen geometric exact, ce relevă calitatea de bun desenator a artistului, sau prin tușe de culoare ce construiesc cromatic, îndulcind rigoarea grafică. Sunt detalii rupte dintr-un întreg ce se suprapun și transpar în același timp, în cazul picturilor ajungând să fie adevărate suprafețe fragmentate unite cromatic prin tușe răzlețe de culoare.
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
Deosebit este și modul în care artistul a reușit să redea în compozițiile sale acea caracteristică specială a vitraliilor gotice de a capta lumina și de a o răsfrânge în mii de raze colorate ce creează un fel abur ce învăluie totul creând acea senzație de spiritualitate și comuniune cu Dumnezeu, volatilizând concretețea formelor solide și conferind un aspect imaterial imaginilor simbolice.
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………..
În acest spațiu artistul Marian Truțulescu își situează personajele sale, de cele mai multe ori abia sugerate, cu o corporalitate diluată, asemeni spiritelor ce veghează locurile sacre. Apărând în diverse ipostaze, îngerii săi se contopesc cu zidurile catedralelor, uneori preluând cu brațele formele arcelor de susținere, alteori doar pur și simplu plutind ocrotitor, binecuvântând, generând prin gestica lor un dinamism aparte. Chipurile lor spiritualizate, impersonale, definite prin tușe fine, într-o tonalitate deschisă, suavă, luminoasă, amintind de portretele renascentiste ale lui Leonardo sau Rafael, centrează de cele mai multe ori compoziția cu expresia lor atemporală. Cu o materialitate de cele mai multe ori redată parțial, fragmentat, dar totdeauna cu privirea ridicată spre cer, prezențele angelice captează prin transparența lor dinamica efemerului, inducînd aparența fragilității.
…………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………….
Pășind în această lume vizuală plăsmuită de Marian Truțulescu gândul m-a condus la cartea lui Andrei Pleșu Despre îngeri și la un citat al acestuia în care spune că „Trebuie să te pierzi în îngerul tău pentru a descoperi conturul personal al umanității tale, după cum îngerul trebuie să se piardă, o clipă, în umanitatea ta, pentru a se întoarce, împlinit, la splendoarea angelicității sale.”
……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………..
Vă invit și pe dumneavoastră să vă “pierdeți” în lumea lui Marian Truțulescu și să o descifrați ca pe o hartă în centrul căreia se află viziunea, de o calitate vizuală incontestabilă, a unui artist dăruit cu har a cărui creație s-a construit, asemeni unei catedrale, prin multă muncă, inspirație și sensibilitate.
Roxana Bărbulescu – critic de artă, președintele Asociației Culturale ARTAR
In presa: carasonline , intellnews , radioresita