Expoziția de pictură intitulată Momente a artistelor Dana Nechita și Cerasela Avanu Dragoș, prima lor expoziție în această formulă, este o confesiune intimă a unor trăiri pe care acestea le-au imortalizat vizual într-un mod original și diferit, fiind două personalități artistice distincte, reușind să redea în lucrări acel acord între structura lor sufletească și realitatea înconjurătoare. Tematica propusă este diversă, precum sentimentele umane, fiind compusă din peisaje din călătoriile lor la Balcic, Sighișoara, Prejmer, Grecia, peisaje citadine bucureștene, regăsite în fotografii vechi, sau peisaje toscane, naturi statice cu flori sau simple piese de mobilier, portrete, instantanee vizuale prin care cele două artiste plastice doresc să stabilească un dialog activ cu privitorul, răspunzând în același timp nevoii profund umane de armonie și frumos.
Privite în ansamblu, lucrările Ceraselei Dragoș Avanu ne confirmă dorința acesteia de a explora, în diverse tehnici, de la pictura în ulei sau acrilic, la acuarelă, o diversitate tematică, inspirată, ca și la Dana Nechita, de o serie de motive pe care i le oferă natura, locuri pe care le-a frecventat cu plăcere și care i-au trezit amintiri, sentimente, animale sau obiecte banale de mobilier, statuete de porțelan, surse de inspirație care i-au creat acea stare care să o facă să spună: „Trebuie să desenez asta!”. Fiecare lucrare a sa, departe de a ilustra stări euforice, exagerate sau pline de impetuozitate, degajă stări de liniște sau destindere, regăsite și în cromatică luminoasă.
Parcurgând lucrările Ceraselei Dragoș Avanu din această expoziție, remarcăm că acea fascinație pe care Balcicul o exercită asupra celor care îl vizitează se regăsește și în acuarelele ei. Astfel, în lucrarea Turcoaice la cișmea, compozițional ispirată de o carte poștală veche, alb-negru, ne este redat pitorescul unui moment de taifas al femeilor ce-și umplu gălețile cu apă, înveșmântate în haine caracteristice portului răsăritean musulman, cărora Cerasela le-a adăugat, într-o manieră discretă, culori calde, în concordanță cu culorile locale, întegrându-le perfect în specificul regiunii.
………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………….
Păstrând ambianța nostalgică, așa cum ne sugerează chiar titlul, Balcicul nostalgic Cerasela utilizează același procedeu al orchestrării nuanțelor în acuarela în care ilustrează reședința estivală a Reginei Maria, alegând o viziune care pune în valoare albul clădirii înconjurat de verdele grădinilor și albastrul mării. Seria de acuarele se continuă cu peisaje citadine, în care redă animația unei zile de vară, surprinzând diverse ipostaze ale Bucureștiului de altădată, în care se întrevăd câteva elemente definitorii ale profilelor arhitectonice: Universitatea, Spitalul Colțea, Muzeul Minovici, totul fiind învăluit într-o atmosferă tonică, luminoasă, susținută și de spontaneitatea specifică tehnicii acuarelei pe care artista dovedește că o stăpânește prin ușurința și jocul liniei în redarea esențialului.
……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….
O altă manieră de lucru abordează în lucrările de pictură în acrilic sau ulei. Interesată de valențele culorii mai mult decât de cele ale liniei, Cerasela Avanu realizează o serie de compoziții în care figuri feminine sunt surprinse în atmosfera calmă a unei camere, într-o iconografie a repausului și a visării, având o atitudine lirică, meditativă. De asemenea artista găsește în banalele fotolii sau figurinele de porțelan adevărate, pretexte pentru jocuri cromatice, expresioniste, ordonate într-o viziune de ansamblu de cele mai multe ori decorativă, susținută însă de aspirația spre simplitate. Expresivitatea spațiilor create este potențată de raporturile cromatice, de contrastele dintre complementare, de materia care vibrează înglobând și reflectând lumina.
……………………………………………………………………….
……………………………………………………………………….
Un adevărat joc de culori îl regăsim și în lucrările cu animale, Invitație la joacă sau Vrăbiuța, în care fiecare trăsătură de penel cumulează o forță ritmică, ca într-o țesătură densă, plină de vibrații. Același dinamism al tușelor îl regăsim și în lucrarea În așteptare la malul mării, concepută într-un registru cromatic de dominante reci, de albastru, alb-griuri și verde, dispuse în planuri ample.
…………………………………………………………..
……………………………………………………………….
O cu totul altă abordare întâlnim în lucrările Dana Nechita care a zămislit în tablourile sale un univers prin excelență pictural, artista pătrunzând în structura lucrurilor, descompunându-le cromatic și recompunându-le așa cum le-a simțit ea, nedistanțându-se de realitate, punându-și doar amprenta unei viziuni originale. Ea ne dezvăluie în această expoziție un adevărat jurnal de sentimente exprimate prin culoare.
Priveliști din Balcic, din Grecia, peisaje din satele sau orașele transilvane, colțuri sau clădiri din centrul vechi al Bucureștiului, sunt tranfsormate în momente cromatice, Dana recompunând în fiecare lucrare în parte o lume în care sensibilitatea ei aparte ni se dezvăluie cu generozitate, regăsindu-se în fiecare tușă. Prin atmosfera în care învăluie fiecare subiect în parte, reușește să confere particularului dimensiunea universalului.
…………………………………………………………..
…………………………………………………………..
Utilizând cu precădere tehnica picturii în ulei sau acrilic, compune de fiecare dată în mod diferit suprafața tabloului, inițiind prin opera ei un adevărat dialog cu realitatea înconjurătoare, compozițiile sale diferențiindu-se între ele. Dacă în lucrările Balcic, grădinile Reginei, unde vegetația adoptă ordonanța severă a unor coloane, cadența lor solemnă suprapunându-se mișcării norilor, sau în cea intitulată Biserica fortificată Prejmer, se distinge o disciplină în construcția formelor, planurile degajându-se cu claritate din masa de culoare, în Case părăsite la Gherdeal, Stradă în Sighișoara sau Case vechi în Sighișoara, Dana introduce o poezie rustică. Simplitatea compoziției este compensată, echilibrată, de calitatea pastei colorate, de suprapunerile de tușe, artista alegând nuanțe subtil diferențiate, în stare să evoce atmosfera locurilor ceea ce le conferă un plus de căldură, de lirism.
…………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………….
Specific tablourilor sale este modalitatea în care rezolvă construcția formelor printr-o regie luministică și cromatică, așa cum putem remarca și în Stavropoleos – curtea interioară sau Cafeneaua Curtea Veche, în care gustul pentru amănuntul pitoresc este integrat organic în compoziție.
…………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………..
Spiritul delicat în care tratează întreg repertoriul de subiecte se regăsește și în compozițiile a căror centrul de interes îl constituie florile, fie că sunt în glastră, Tufănele, fie că se profilează pe un fundal neutru, mai mult sau mai puțin definit Luleaua turcului, Flori curgătoare. Simțindu-se ademenită de vitalitatea lor, atentă la posibilitățile expresive ale pastei, ea le scoate în evidență printr-o cromatică aprinsă de roșu sau orange.
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………….
Un loc aparte în plastica Danei Nechita îl ocupă peisajele marine pe care le reia în variate ipostaze, precum Clipe la țărm, Regăsire, Șoapte din adâncuri sau Nemărginire realizând adevărate simfonii cromatice și jocuri de lumină, în care marea ocupă aproape întreaga suprafață a tabloului. Artista se declară profund fascinată în special de valențele expresive ale întinderilor marine, de multitudinea de nuanțe pe care le generează lumina care se reflectă pe suprafața sidefie ca apei, creând o infinitate de nuanțe de albastru și turcoaz, de transparențele care dezvăluie adâncuri tulburi, de freamătul valurilor ce se sparg de stânci generând acea spuma lăptoasă. Toate aceste ipostaze ale mării sunt surprinse și transpuse pe pânză în imagini sensibile, dar pline de vitalitate, adevărate reverberații, ca de vitralii, demonstrând încă odată calitatea de colorist a Danei Nechita, dar în special o calitate aparte, cea de a materializa ceea ce vede și de sugera ceea ce simte.
……………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
Prin lucrările din această expoziție artistele reușesc să ne transmită pasiunea, sinceritatea cu care le execută, reușind să redea, pe lângă realitatea concretă, care le face identificabile, impresia care le-a inspirat, făcându-ne pe noi, privitorii, părtași la momente pline de frumusețe și armonie. Sunt colțuri din natură, peisaje, naturi statice, motive care au fost des ilustrate de-a lungul timpului în pictură, dar elementul care le individualizează, în cazul nostru, este conținutul afectiv.
Atât lucrările Ceraselei cât și cele ale Danei ne dezvăluie de fapt atitudinea artistului în fața naturii. Momentele din viață sunt redate prin intermediu motivului, iar fiecare motiv este de fapt un punct de plecare, artistele folosindu-se atât de funcțiile pe care le pot avea culorile (decorative, de construcție a formei sau ca simboluri ale stărilor sufletești), cât și de buna cunoaștere a tehnicilor utilizate (pictura în ulei sau acrilic, acuarela, pastelul sau tehnica batik). Profund implicate în tehnica meșteșugului, în compoziție, în colorit, ritm și atmosferă, ele reușesc, fiecare în stilul ei, să ridice un subiect banal, familiar, la rangul de unicat, găsind acele corespondențe ale trăirilor lor în materia picturală.
Expoziția de pictură Momente m-a trimis cu gândul la cuvintele lui Șirato care spun că: “un tablou este un organism compus dintr-un corp și un suflet, dintr-o limită externă și o limită internă: materia (fenomenele naturii) este vasul ce conține esența sufletească: sentimentul.“
Roxana Bărbulescu – critic de artă