MOZAIC – expoziție de grup EliteProfArt
O parte din lucrările acestei expoziții este parte integrantă a unor concepte expoziționale concretizate în expoziții personale, alta este rezultatul pur și simplu al plăcerii de a exprima vizual și într-o varietate de tehnici acea dorință de comunicare a frumosului. Într-adevăr această expunere este ca un mozaic, dar acel mozaic văzut ca un joc de oglinzi picturale, oglinzi în care fiecare artist își proiectează propriul demers artistic, propria viziune, creându-se în acest spațiu al galeriei un dialog vizual la care luăm parte toți, cu plăcere.
LILIANA BÎTU prin cele patru lucrări pe care a ales să le expună ne demonstrează că îi place să experimenteze, să îmbine, să combine materiale cu texturi diferite, generatoare de diverse efecte, iar culoarea, atunci când nu definește forma concretă, are rolul de liant al acestora. Artista dirijează culorile, așa cum putem observa în lucrările sale, Angoase sau Sixth sense, dând o formă concretă stărilor. Pot spune că Liliana Bîtu reușește să transcrie într-un cod vizual specific, acele stări, sentimente tranzitorii create de stimuli externi, captându-ne și pe noi, privitorii, într-un spațiu enigmatic, oferindu-ne vizual diverse căi de recepție.
Privind lucrările LILEI LUNGULESCU Pădure înzăpezită și Iarnă grea, realizate într-o armonie cromatică restrânsă la alb și griuri colorate, fără stridențe, suntem introduși în atmosfera unei ierni de vis, liniștite, calme, dar reci, potențată de o luminozitate aparte, într-o compoziție echilibrată. Prin această luminozitate, materia picturală capătă o rară prețiozitate, o strălucire argintie, artista ilustrând prin pictura sa resursele nebănuite de a construi cu alb.
ALEXANDRU BRATOSIN ne propune patru lucrări Sinele văzut din exterior, Inimă furată, Măști și Muzica dintotdeauna pe care le-a expus în cadrul expoziției personale intitulate Retro/Modern, anul trecut la Buzău. Ideea centrală s-a axat pe conceptul de resuscitare a vechiului, de reintegrare a acestuia într-o manieră espresivă pe care o putem încadra cu ușurință în postmodernism. Astfel obiecte încărcate de o simbolistică ușor de descifrat, dar care aparțin unor vremuri de mult trecute, sunt integrate prin gestualisme grafice și pete răzlețe de culoare în compoziții pline de un dramatism ce ne conduc la o incitare senzorială.
VERONICA MOCANU lasă în lucrările sale Lacul codrilor albaștri și Magia verii să transpară acea plăcere resimțită în momentul când pictează. Pânzele sale vibrează atât prin culoare, acorduri de verde, galben și griuri luminoase, cât și prin tușă, artista lăsând totuși ca percepția sa vizuală să selecteze și, mai ales, să imagineze colțuri din natură, pe care le reinterpretează într-o viziune care să sensibilizeze și să emoționeze.
NICUȘOR CHIRIAC este prezent la această expoziție cu trei icoane pe lemn, Maica Domnului, de tip Hodighitria, ce-l ține în brațe pe Pruncul Iisus, Sfântul Nicolae, înveșmântat în stihar roșu decorat cu semnele crucii având deasupra epitrahilul, simbol al sacerdotului, ce ține în mână cartea ca simbol al dreptei credințe și Sfântul Arhanghel Gavriil, având în mâna dreaptă simbolul autorității primite de la Dumnezeu ca mesager al său, toiagul și în cea stângă discul cu monograma lui Iisus Hristos. Maniera în care artistul a ales să redea aceste personaje sacre se apropie de hieratismul specific artei bizantine de la începutul secolului al XIV-lea, figuri înguste, caligrafice, inexpresive, reprezentate frontal, ale căror veșminte, redate printr-o varietate restrânsă de culori, se detașează pe un fond plat, uniform.
Originalitatea lucrărilor lui CĂTĂLIN LUCIAN LUNGU Sălcii în albastru, Creștere, Ritmuri cu cactuși ne surprinde în mod plăcut. Artistul crează un cod propriu de redare prin îmbinarea tehnicii fotografice cu cea a picturii, două tehnici aparent contrare, dar care își găsesc puncte comune mai ales în arta contemporană. Peste aceste reprezentări fotografice, el intervine cu tușe largi de culoare, cu suprapuneri de planuri colorate care integrează reprezentări figurative ale unor structuri vegetale, creând o suprafață armonioasă de un decorativism ce se apropie de abstract.
Anul trecut, Galeria Montage găzduia expoziția personală a lui CORNELIU ȘTEFAN STEGARU intitulată Cinema. În expoziția de față, artistul a ales să expună patru lucrări Are you talking to me, Duplicity, Life is beautiful, Unknoun destination. Pornind de la o percepție asupra unor scene din filme, Corneliu construiește în compoziții abstracte expresia plastică a acelor senzații, susținute de o arhitectură de linii directoare și fundaluri densificate de suprapuneri de culoare cu o dinamică proprie, din care transpar personaje abia sugerate grafic învăluite de o rețea texturată discontinuu și confuz.
MIHAELA ROCA prin tripticul său Cometă, Nebuloasă, Nor galactic ne introduce într-un univers cosmic. Ea experimentează un limbaj cromatic, cu degradeuri delicate, dar și cu contraste din care irumpe lumina, un limbaj ce conferă subiectelor sale, acelor corpuri cerești spectaculoase, inaccesibile ochiului liber, o expresivitate particulară și o vitalitate intensă în care s-au condensat toate energiile universului.
Lucrările MAGDALENEI VOICULEȚ Aterizare, Gândul, Picnic realizate în tuș pe hârtie, sunt situate în zona de interferență dintre real și imaginar, ele putând fi citite ca proiecții ale interiorității și ale unui imaginar ce pornește din structura sensibilă a artistei. Folosindu-se de formele grafice elementare, punctul și linia, Magdalena ajunge la adevărate construcții ce rezultă din convergența acestor semne repetate ritmic, a hașururilor, a punctelor-semne, repetare ce dă naștere unor succesiuni ritmice integrate în planuri ample de alb și negru.
RODICA VOICU ne propune o serie de trei lucrări, două pasteluri și o pictură în acrilic pe pânză ce ne dezvăluie un artist meditativ ce pendulează cu ușurință între peisajul ireal, imaginar, construit în alb și negru, în contextul căruia se îmbină fecund fantezia – Lacrimi – și peisajul real, dominat de lirism, dealuri domoale, pătrunse de o vibrație lirică – Peisaj de vară – sau o simplă contemplare, ce comunică o doză de mister – Pastel – făcând astfel din fiecare lucrare în parte o stare de spirit.
Lucrările TEOFILIEI JURAVLE (TELI IACȘA) sunt adevărate explozii cromatice cu trimiteri către arta populară românească, din care preia de la broderia iilor, până la motivele decorative ale ouălor de Paște, de la măștile tradiționale până la țesătura covoarelor oltenești. Artista le introduce în compozițiile sale construind un amestec decorativ de o vitalitate debordantă. Imaginația ei merge atât de departe încât în jocul texturilor introduce chiar bucăți de dantelă sau broderie ce vin în completarea desenului traforat creând astfel un ansamblu de procedee plastice originale.
KARMEN ZAHARIA prin cele trei lucrări cu tematică religioasă Sfântul Mina, All Saints, Anonim Ev Mediu, ne oferă o fereastră spre absolut, spre acel univers al credinței către care ea este atrasă în mod deosebit. Abordând un domeniu delicat, cel al iconografiei picturii bizantine, Karmen imprimă compozițiilor sale un limbaj plastic al său care o apropie și de pictura miniaturilor medievale prin noblețea simplă a unei atitudini, ca în cazul Anonimului Ev mediu, sau o spontaneitate a compoziției și o inocență a expresiei, așa cum o regăsim în All Saints. În toate cazurile desenul este delicat, suplu însoțit de o cromatică redusă la culorile simbolice ale sacrului.
CARMEN ELENA MAXIM transpune sentimentul de melancolie în petalele delicate ale florilor. Rafinat modulate, freamătul cromatic al acestora imprimă privitorului o certă idee de mișcare, de fragilitate. Proiectate pe un fundal neutru, redus la nuanțe de ocru, suprafețe ce respectă mișcarea odulatorie, fluidă a întregii compoziții, reprezentărilor florale le corespunde în limbaj pictural o paletă luminoasă cu tente cromatice de albastru și violet, întreaga compoziție demonstrând că artista nu pictează ceea ce vede, ci mai ale ceea ce simte.
Lucrarea DANEI CRISTINA GRIGOROVICI Mistic, realizată în tehnica acril pe pânză, se remarcă prin concepția ei coloristică, artista elaborând un limbaj decorativ al combinațiilor cromatice ce te duc cu gândul la o descompunere și fluidizare a materiei, la o descompunere cromatică. Tușele nervoase ale suprafețelor marmorate contrastează cu cele prin care artista construiește materia florală din prim-plan, întreg ansamblul compoziției vibrând de culoare într-o armonie decorativă și un echilibru al formelor plastice.
Lucrările de sculptură ale lui COSTEL PĂUN Lună plină, Zbor, Intrare în altă dimensiune mărturisesc aspirația artistului către sinteză. Aflat într-un permanent dialog cu materia, fascinat de formele naturale ale acesteia, sculptorul Costel Păun adoptă o manieră stilistică ce armonizează subiectul ales cu expresivitatea formei brute a pietrei sau marmorei, însuflețind-o. Suprafețele curbe ale volumelor se înlănțuie armonios în planuri simple care se întrepătrund, conducând la o varietate a configurărilor. Prin lucrările sale Costel Păun mărturisește o căutare permanentă de noi soluții expresive ce conțin elemente stilistice personale, cu trimiteri la o rigoare și desăvârșire de tip brâncușian.
IOLANDA BĂDĂLUȚĂ ne propune cinci lucrări în ulei pe pânză, Pădurea fermecată, Frunze, Memories, Remușcare, Desert whispers, cinci viziuni picturale diferite ca manieră de redare, ce pornesc de la un suprarealism poetic și merg până la reprezentări stilizate ale figurativului, către o sinteză formală. Toate lucrările sale, bazate pe o rigoare a construcției, pe o logică expresivă a ritmurilor care se înlănțuie firesc unele în altele organizând compoziția, sunt marcate semnificativ de materia cromatică, de substanțialitatea și capacitatea acesteia de a construi. Desenul pătrunde în pastă, în intimitatea materiei, trasând doar direcții, iar lumina susține și exaltă culoarea, dându-i acesteia o strălucire aparte.
Roxana Bărbulesc – critic de artă
