SEMNE ÎNSEMNE PETALE – Adriana Badea, @Biblioteca Națională a României


Primul sentiment pe care îl avem atunci când privim lucrările de pictură ale Adrianei Badea din această expoziție ”Semne. Însemne. Petale.” este unul de relaxare, de calm, de liniște, dar și de incitare a mentalului. Înconjurați de compozițiile sale, simțim cum pătrundem într-un spațiu privilegiat în care privirea ne este ademenită în adâncimile unei univers în interiorul căruia începem să descoperim o multitudine de simboluri ale căror recurență și asociere ne captează atenția la fiecare lucrare în parte activându-ne, în același timp, capacitațile imaginative în încercarea noastră de a descifra mesajele pe care artista a vrut să ni le transmită prin intermediul lor.


Privind retrospectiv parcursul creației sale, pot afirma cu certitudine faptul că pentru Adriana Badea actul creației este un mijloc de confesare, de exteriorizare a unor gânduri care, aduse în lumea percepției vizuale, capătă forme picturale unice ceea ce face ca până și cel mai simplu și mic detaliu conținut de lucrările sale să poarte amprenta personalității sale.


Generatoare de inspirație, aceste gânduri sunt declanșate chiar de o simplă contemplare a naturii și a frumuseților pe care aceasta i le oferă artistei prin intermediul florilor, animalelor, păsărilor sau insectelor ce se transformă mai întâi în semne, odată cu deslușirea simbolisticii ce le-a fost atribuită de-a lungul timpului în plan spiritual sau filozofic, și în însemne odată cu personalizarea și imortalizarea lor în compozițiile Adrianei, devenind astfel expresii specifice ale artei sale.


Adriana este o artistă pentru care fiecare expoziție personală este gândită unitar și în construirea căreia ea pornește întotdeauna de la un concept bine definit ce crește în intensitate și complexitate pe măsură ce realizează lucrările. Punctul de plecare al celei de față este natura regăsită în frumusețea florilor, pentru început a celor de lotus ca simbol al renașterii, așa cum bine remarcăm în lucrarea Fire de timp. Mergând pe firul petalelor suntem cuceriți de delicatețea macilor din Fragmente de viață sau Psyche, a florii soarelui în Parfum de soare sau Petale de viață, a trandafirilor, nelipsiți, precum caii, în fiecare expoziție, așa cum vedem în lucrarea PreFacere sau Miresme de zbor, dar suntem cuceriți și de delicatețea ghioceilor.

Petale de viață


Aceștia din urmă, spre deosebire de celelalte flori care se evidențiază printr-un colorit puternic, roșu, galben, ghioceii sunt niște flori reprezentate destul de rar în pictură pentru că sunt albi, dar Ada i-a pus în valoare speculând tocmai această lipsa de culoare pe care a suplinit-o prin accentuarea luminozitții pe care o degajă albul. (remarcăm această punere în valoare și în reprezentarea personajele albinoase precum cele din Roata anului și Sânzienele). De asemenea, Adriana are o măiestrie aparte de a reda forța ascunsă din spatele delicateții. Am remarcat această capacitate a ei nu numai în redarea ghiocelor, văzute ca fiind primele flori care răsar primăvara, care străpung zăpada și anunță un nou început, de aici și reprezentarea lor în lucrarea Roata anului, cercul fiind simbolul continuității, am remarcat această calitate a ei în toate lucrările. Sub aparența unei sensibilități, de altfel firești la o artistă, se ascunde o forță și o cerebralitate care îi certifică din plin calitatea de artist autentic pentru care arta este mai mult decât mimesis.

Sânzienele

Roata anului


Privind în ansamblu, fiecare lucrare a Adrianei are o încărcătură simbolică ce trebuie descifrată și o poveste ce merită depănată pe îndelete, dar cred că nu ne-ar ajunge timpul astăzi, de aceea vă voi da câteva repere, câteva indicii pe care, odată știute, le veți căuta, și le veți găsi cu siguranță în compozițiile Adei pentru că întreaga expoziție, ce se învârte în jurul ideii de ciclicitate și dualitate a vieții, își extrage esența din concordanța vieții cu natura, cu marile ei ritmuri și sensuri. De aceea, pe de-o parte, vom remarca prezența fluturelui, ca simbol al transformării, a albinei, ca o continuatoare a vieții prin polenizare, a libelulei sau a păsărilor, a arborelui și a broaștei țestoase, ca simboluri ale trăiniciei și continuității, iar pe de altă parte vom deduce dorința de reprezentare a dualității zi-noapte, Sânzienele, soare-lună, Măsura timpului, apă-aer atât de bine definit în lucrarea Închipuiri. Aceasta este o compoziție pe care, de altfel, aș putea-o considera rezumatul întregii expoziții datorită complezității sale: ciclicitate, dualitate, spiritualitate, semne și însemne toate tatuate pe epiderma vieții.

Măsura timpului

Închipuiri


Concluzionând, aș dori să vă mai spun doar atât, de fapt să vă îndemn să priviți, să simțiți și să vă bucurați de această expoziție pentru că, într-o perioadă în care, încet, încet se dorește o înstrăinare a omului de autentic chiar și în zona artei prin ascensiunea tot mai alarmantă a inteligenței artificiale, care cred că distruge însăși esența umană, Adriana Badea ne oferă șansa de a empatiza cu realul, cu emoția și senzația.

Roxana Bărbulescu, critic de artă