Expoziția „Vibrații cromatice”, organizată de galeria Elite Prof Art în luna august 2017 în spațiul hotelului Crowne Plaza, cuprinde o selecție de lucrări în care culoarea este elementul vizual principal ce se desfășoară într-un crescendo cu o intensitate ce pornește de la monocromie și se continuă progresiv până la o paletă complexă ce ajunge la o vivacitate extremă. Amplitudinea acestor vibrații delanșate de acest joc al intensităților, răsfrâng asupra privitorului acele emoții care induc o stare de bine, sentimente pe care autorii lucrărilor le au în momentul creației și le-au imprimat lucrărilor lor.
Ca să urmaresc acel crescendo despre care am menționat, firesc este să încep cu lucrarea Obiecte a lui DORU DELIU în care reușește, prin monocromie și un desen bine stăpânit să redea materialitatea unor obiecte extrem de diverse: de la transparența cristalului, la duritatea metalului și fragilitatea pufului de păpădie. Continuând parcursul vizual, în lucrările CRISTIANEI CĂTUNEANU culoarea apare discret în costruirea acelei atmosfere specifice, pe care o regăsim în majoritatea lucrărilor sale, în care linia este cea care construiește formele printr-o caligrafiere delicată a lor. Păstrând un registru cromatic temperat ne îndreptăm atenția către lucrările ELENEI GRIGORESCU, un elogiu adus grației și senzualității trupului feminin, în care tonurile fin nuanțate scot în evidență siguranța desenului.
Ponderea culorii începe să crească în lucrările ADEI VAN în care artista transformă suprafețele tablourilor în adevărate câmpuri încărcate de sensuri simbolice, precum Lumea neștiută, Drumul spre fericire, Ploaie de argint. Texturile generate de consistențe ale pastei fie converg către un centru fix de interes, ce parcă sparge suprafața compozițiilor, fie sunt dominate de o controlată ritmicitate a tușelor.
Extrăgându-și nuanțele din cromatica nisipurilor sau a pietrelor arse de soare. ADRIAN PAIU, ce se îndreaptă ca tematică spre suprarealism. Din lucrările sale transpar acele elemente sau personaje imaginare, făpturi abia sugerate care se situează la limita dintre real și fantastic ce se detașează, într-o ambiguitate misterioasă, pe fundalurile încărcate de o luminozitate ce trimite spre vis sau închipuire.
Culorile încep să capete intensitate în compozițiile florale ale MATILDEI SIMONA TEODORESCU, adevărate fantezii în care tușele, aparent răzleț distribuite, construiesc materia florală într-un cadru vibrant. Spre o compoziție mai calmă se îndreaptă lucrările ANNEI MARIE DAIMACA în care accentul este pus pe detaliile expresive, pe transparențe și fragilitate, artista adoptând o viziune senzorială asupra realității pe care caută să o redea cu o claritate ce sporește prețiozitatea materiei.
Remarcăm în lucrările ANCĂI RACOȚI o atmosferă plină de vibrații luminoase în care materia florală își topește formele într-o armonie de culori, orchestrate cu mult rafinament. Păstrate în același registru cromatic temperat, lucrările lui HOREA NICULESCU HABIAN ne prezintă o realitate ce capătă noi valențe printr-o descompunere a ei în pete de culoare ce mai păstrează vagi urme ale unor forme concrete, tehnica acuarelei ajutându-l să redea atmosfera difuză, fluidă a unui izvor din pădure sau a unei grădini în plin soare.
Distanțîndu-se de realism, lucrările LUMINIȚEI TOADER se desprind dintr-un imaginar în care apetitul pentru culoare este temperat de efectele subtile ale transparențelor, suprapunerilor și intercalărilor într-o desfășurare liberă în care doar albul liniilor trasează acele trasee directoare ce animă și mai mult compoziția.
Intensitatea vibrațiilor cromatice ajunge la un punct extrem în naturile statice cu flori ale BIANCĂI DANILOV. Artista contrabalansează acea fragilitate vegetală pe care o regăsim în lucrările celorlalți artiști care au abordat această tematică, printr-o consistență a pastei și o cromatică plină de vitalitate ce conferă compozițiilor, pe lângă echilibru, o tactilitate ce-ți induce gestul de a atinge suprafața pânzei.
Plăcerea de a construi din culoare, de a folosi valențele inepuizabile ale acesteia, o regăsim atât în lucrările DORIANEI HABIAN, ce utilizează o maniera în care fragmenează suprafețele prin suprapunerile dinamice de tușe, contraste sau asocieri de culoare, cât și în cele ale artistei KARMEN ZAHARIA din lucrările căreia răzbate sentimentul exteriorizării prin pictură. Dacă în alte expoziții la care a participat am remarcat apropierea de arta miniaturilor medievale sau de cea a renașterii, lucrările din această expoziție ne dezvăluie atracția pe care arta fovă a exercitat-o asupra ei, în această etapă a creației sale.
Preocuparea pentru chipul uman este prezentă și în tablourile ALEXEI FLOREA și ale ANEI GIOABĂ. Nota particulară a lucrărilor ALEXEI este accentul pe care îl acordă în special ochilor, ca oglindă a sufletului, pe care îi scoate în evidență printr-o grafie fină și o cromatică bazată pe cele trei culori primare roșu, albastru și galben, distribuite în diverse combinații și proporții care dau echilibru compoziției. În schimb ANA mizează în special pe linia ondulatorie cu care construiește formele și pe prețiozitatea foiței de aur. De remarcat este capacitatea artistei de a reda atmosfera, fie acvatică prin acele unduiri ale părului și o cromatică marină, fie de poveste, prin micile detalii decorative ce îmbogățesc iconografic a doua compoziție.
Am păstrat la urmă lucrările DIANEI DEA pentru că ele au fost singurele care m-au dus cu gândul la gest: acela al echilibrului. Prin simpla reprezentare în prim-plan a poantelor unor balerine, detașându-le clar de fundalul neutru prin luminozitate, Diana le conferă, prin însăși simplitatea compozițională, importanță și monumentalitate în același timp.
Roxana Bărbulescu – critic de artă