Prezența constanta in peisajul artistic romanesc, de o dezarmanta modestie, Anita Radulescu Jianu face parte din categoria artistilor pentru care a darui arta este scopul intregii sale activitați creatoare. Traseul sau biografic a fost in stransa legatura, inca din anii copilariei, cu pasiunea pentru artele frumoase, sub diferite forme, iar practicarea neinrerupta a desenului, a picturii si designului vestimentar, mai mult decat o obisnuința, a devenit o forma a personalitații sale.
Anii de studiu petrecuți intre anii 1975 – 1980 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sub indrumarea artistilor Ion Bițan si Marin Petrescu, aprecierile de care s-a bucurat din partea acestora si mai ales recunoasterea talentului ei, au determinat-o sa nu renunțe la ceea ce a devenit pasiune si mod de viața.
Expoziția de pictura gazduita in perioada 31 august – 13 septembrie 2015 la Sala Foaier a Cercului Militar Național, prin nivelul unitar de calitate, insumeaza intreaga experiența a artistei acumulata de-a lungul timpului, dezvaluind in acelasi timp privitorului profilul artistic, universul pe care il cladeste in fiecare lucrare in parte.
Colorist sensibil, artista este atasata in mod deosebit de plaiurile prahovene, Busteni, Breaza, Sinaia, Caraiman, Poiana Țapului, dar si de cele ale Oltului, Cozia, sau chiar de imprejurimile Bucurestiului, Complexul Lebada, pe care le reda intr-o viziune proprie, impregnata de exuberanța caracterului sau, fiecare peisaj in parte fiind o expresie directa si intensa a unei trairi personale, surprinse si imortalizate in adevarate armonii cromatice, culori luminoase ce umplu de vibrație spațiul panzelor. Combinand cuțitul de paleta cu penelul, artista porneste de cele mai multe ori in redarea peisajelor de la principiile cezanniene de construire a compozițiilor, printr-o riguroasa articulare a planurilor, carora culoarea le confera insa identitate si poezie.
Usurința, libertatea in manevrarea raporturilor, acordurilor, armoniilor cromatice se intemeiaza pe o foarte buna cunoastere si o sigura stapanire a sintaxei culorilor de care artista da dovada in toate lucrarile sale si in mod special in naturile statice cu flori. Astfel, compozițiile florale sunt o articulare fireasca, dar savanta, de ritmuri si de contraste, vibrații muzicale sonore, intensitați expresioniste potențate, ordonate insa dupa o viziune de ansamblu de cele mai multe ori decorativa, susținuta de aspirația spre simplitate.
Un loc aparte in aceasta expoziție il ocupa desenele, portretele, care indica o certa inzestrare a artistei pentru acest gen. Ea ne dezvaluie prin aceste lucrari capacitatea de a creiona chipuri impresionand nu atat prin precizia de a le particulariza din punct de vedere fizic, cat mai ales prin calitatea de a surpinde in desen ceea ce este graitor, definitoriu, intr-o fizionomie umana. Artista dovedeste o putere de observație si o sensibila receptivitate fața de structura sufleteasca bogata, complexa a modelelor alese. Astfel, rețin atenția privitorului cele cateva portrete ale unor persoane apropiate din familie, personalitați artistice, precum Tudor Gheorghe, sau autoportrete, incarcate de o nota de gingasie sau de gravitate reținuta, dar cu o valoare expresiva clar diferențiata, ce scoate in evidența stapanirea si precizia desenului.
……………………………………………………………………………………………………………….
in ansamblu, expoziția de fața poate fi privita ca o nobila confesiune a artistei pentru frumusețea omului si a naturii pentru ca pictura Anitei Radulescu este o adevarata transfigurare a realitatii inconjuratoare, in care excesul unui temperament exploziv, inclinat catre viziuni deschise, vesele, colorate, isi gaseste expresia in modul de asternere pe panza a tuselor, in rezolvarile compozitionale si alegerea gamelor cromatice, imbogatind lucrarile sale cu elemente agreabile, placute ochiului, facandu-le astfel accesibile oricarui privitor.
Roxana Barbulescu – critic de arta
linkuri: UAP ,