De-a lungul intregii istorii a artei, atunci cand s-a scris despre un grup s-a urmarit o caracterizare a elementelor comune, a ideilor, conceptiilor asupra vietii, naturii sau o ideologie comuna care sa-i determine pe artistii unei generatii sa se reuneasca in randurile unui grup.
Ce-i uneste pe cei cinci artisti focsaneni? La prima vedere ai putea spune ca nimic, dar ar fi o judecata superficiala, bazata pe o simpla aruncare a privirii asupra unor lucrari care de fapt ascund inlauntrul lor personalitati bine definite. Nu trebuie decat sa-ti deschizi sufletul, sa-ti eliberezi mintea de orice urma de prejudecata si sa lasi sa patrunda mesajele, aparent ascunse, pe care cei cinci artisti le dezvaluie in lucrarile lor.
Sunt stiluri diferite, se simt in largul lor folosind tehnici diferite, toti trec prin filtrul sufletului, dar si prin cel al mintii, tot ceea ce picteaza. Viziunile le sunt total diferite, dar, cu toate acestea, ceea ce mi se pare cel mai important este faptul ca niciunul dintre ei nu incepe o lucrare pana nu are acea “stare”, acel “ceva” care declanseaza rotitele creatiei.
Prinvind lucrarile domnului Nicolae Radvan, realizate in tehnici simple, dar pline de rafinament, in tus sau ulei, esti sigur ca poti vedea si latura lui pedagogica, numerosii ani petrecuti in indrumarea copiilor in tainele desenului, ale artei, ale trairii prin arta? Te-ai gandi vreodata, asa cum minunat a facut-o Nicolae Radvan, ca, daca pe planeta Pamant s-ar da un semnal ca la aceeasi ora fiecare om sa ia o foaie si un creion si sa deseneze o floare, atunci cerul s-ar apropia de pamant?
Mergand mai departe, privind acuarelele artistei Viorica Oana Kalany, minunatele peisaje ale Italiei, sau simplele compozitii cu flori, ti-ai putea imagina ca, de fapt, nu doar natura e surprinsa in lucrarile ei, ci si sentimentele pe care artista le are in fata naturii in momentul creatiei? De ce tehnica acuarelei? Pentru ca aceasta ii permite sa imprime lucrarilor spontaneitatea si libertatea pe care o simte in fata naturii, bucuria de a surpinde clipa. in acuarelele Vioricai Kalany nu vei vedea nimic in detaliu, pentru ca, in conceptia artistei, detaliul anihileaza sentimentul, momentul. Iar atasamentul in fata trairii este un motiv pentru care artista nu se poate desparti de lucrarile ei, pentru ca ar insemna sa se desparta de sentimente, de acele sentimente pe care le retraieste de fiecare data cand isi priveste lucrarile.
Dragostea pentru natura, dar in special pentru flori o putem simti si in lucrarile Elenei Pascu Barhala. Artista se regaseste in special in florile de camp, asa cum ea insasi recunoaste atunci cand spune ca daca ar fi sa-si faca autoportretul, ar lua un buchet de flori de camp si l-ar lasa sa cada lejer intr-un vas. Picturalul si decorativul se imbina armonios, iar bucuria culorilor, a jocurilor de culoare, se revarsa direct in sufletele noastre pentru ca artista reuseste sa ne transmita prin fiecare tusa, propriul sentiment de bucurie si imensa stare de bine pe care le are cand picteaza. in imaginarul artistei, prin clepsidra timpului nu trec ganduri, oameni sau alte fiinte mai mult sau mai putin imaginare, ci flori. Florile sunt si in Cer, si pe Pamant, sunt un dar de la Dumnezeu de care trebuie sa stim sa ne bucuram, iar Elena Pascu Barhala se bucura, iar noi, privind tablourile ei, ne incarcam sufletele cu energia lor pozitiva.
si daca te-ai gandit vreodata ca in arta nu se mai poate spune sau face nimic in plus, ca s-a inventat tot ce era posibil, Elena Stoiciu iti darama toate convingerile. si nu ar fi pentru prima data. Daca ai arunca un ochi in trecutul artistic al acesteia, ai remarca faptul ca nu a ramas prizoniera unui singur stil sau a unei anumite tehnici, mereu a incercat sa faca ceva nou. S-a “jucat” cu mozaicul, vitraliile, ceramica, realizand impresionante lucrari de arta monumentala cu care orasul Focsani se poate mandri oricand. in lucrarile ei de pictura a incercat mereu sa faca ceva nou, iar tablourile din aceasta expozitie ne-o demonstreaza din plin: se pot vedea 3D! Preocupata de valoarea spirituala a luminii si culorii, a clipei in continua miscare si schimbare, ne dezvaluie, prin simplitatea compozitionala, prin tusa delicata si coloritul suav, complexitatea trairilor si permanentul zbucium interior.
Metaforic vorbind, cercul se inchide cu graficiana Virginia Georgescu Hossu, cu lucrarile ei ancestrale, pline de misticism si simboluri. La prima vedere ai crede ca nimic nu este real, si poate chiar nu e, pentru ca lucrarile ei reflecta un adevarat univers al imaginarului, un univers in care artista isi proiecteaza toate trairile, sentimentele, redandu-l privitorului asa cum il vede ea cu ochii mintii. Desenul dupa natura nu o atrage, nu o inspira, nu o reprezinta, dar ceea ce reuseste sa redea in lucrarile sale, selectand din ceea ce natura totusi ii ofera si adaugand starile, trairile de moment, chiar vorbele, transformate pe ecranul mental in imagini, toate trecute prin filtrul imaginatiei, depaseste cu mult ceea ce natura insasi ar putea-o face.
Cuvintele par sarace pentru a putea exprima ceea ce acesti minunati artisti vranceni ilustreaza in lucrarile lor. Am incercat mai mult sa ofer o cheie, un instrument care sa ajute privitorul sa descopere ce este in spatele fiecarei lucrari, dar sa las in acelasi timp o portita deschisa imaginatiei celui care doreste sa patrunda mai adanc in tainele artei. si pana la urma ce ii uneste pe acesti cinci artisti? Bucuria de a crea si diversitatea prin care o pot face.
Roxana Barbulescu