Ca de fiecare dată, lucrările artistei ne surprind, ne încântă vederea şi ne încarcă pozitiv sufletul, dar această expoziţie iese un pic din tiparele cu care ne-am obişnuit.
Spun acest lucru gândindu-mă în primul rând la ideea centrală în jurul căreia artista şi-a construit această expoziţie, şi anume cea a familiei şi a legăturilor sacre care se stabilesc între părinţi, copii, nepoţi, acele ramuri ale unui copac sacru din al cărui trunchi suprem, reprezentat în cazul nostru de pictorul Vasile Pascu, şi-au extras seva creatoare, iubirea pentru artă şi frumos.
Copiii, nepoţii sunt personajele principale, foarte dragi, care umplu inima artistei şi prin aşternerea portretelor lor pe pânză a gasit modalitatea de a face vizibile acele sentimentele de dragoste pe care le-a adunat de-a lungul vremii. Chipuri senine, culori calde, imbrăţişări, veselie, armonie, lumină, sacru. Legaturi de familie care iţi dau echilibru, te ajută să mergi înainte şi care sunt de fapt baza vieţii.
………………………………………………………………………………………..
Şi dacă totul a pornit de la nişte simple schiţe, crochiuri sau acuarele pe care le-a făcut nepoatelor în parc sau acasă, compoziţii simple în care a pus accentul pe linie, contururi sau pe împărţirea spaţiului, cu timpul artista a simţit nevoia să le umple de culoare, să le dea preţiozitate, să le imprime pe pânză acea sacralitate şi protecţie divină.
…………………………………………………………………………………………….
Inspirată de tehnica icoanelor, cel al fundalului aurit, dar printr-o prezentare absolut personală, artista pune în valoare chipurile senine şi pline de căldură ale persoanelor iubite, dându-le tablourilor o rafinată fineţe şi nobleţe. Această manieră de lucru vine şi din faptul că a lucrat multă vreme cu mare drag icoane, dar numai modul de tratare al fundalului, tehnica foiţei de schlagmetal, este specifică icoanelor bizantine, modul de tratare al portretului, adăugarea motivelor decorative florale, vegetale şi geometrice este absolut originală.
………………………………………………………………………………………..
Dar personală nu este doar tehnica folosită, ci şi modul de tratare al portretului. Artista nu face o caracterizare psihologică a personajelor sale, nu urmăreste detaliul psihologic, ci mai mult decorativul, picturalul. În unele tablouri, după cum se poate observa, chipurile sunt doar sugerate, întărind de fapt prin aceasta importanţa catenelor, a legăturilor, a sentimentelor care nu au chip. Sunt mâinile unei mamei care îşi ţine la piept copilul iubit, sunt surorile înlănţuite care au în spate o mamă protectoare, dragoste si siguranţă.
………………………………………………………………………………………..
M-am oprit mai mult asupra tablourilor de familie pentru că acestea predomină expoziţia, sunt cele care formeaza miezul, nucleul în jurul căruia gravitează celelalte lucrări. Dar florile, peisajele, casele vrâncene, casa părintească, drumurile în timp, simbolurile ancestrale, clepsidra timpului, completeaza universul sacru al familiei şi îi dau consistenţă. Pentru că familie înseamnă şi trecut, şi prezent şi viitor. Picturalul şi decorativul se îmbină armonios, iar bucuria culorilor, a jocurilor de culoare se revarsă direct în sufletele noastre artista reuşind să ne transmită prin fiecare tuşă, propriul sentiment de bucurie şi imensa stare de bine pe care le are când pictează.
………………………………………………………………………………………..
În încheiere nu aş vrea să mai spun decât că atunci când veţi privi tablourile artistei Elena Birhala Pascu să vă gandiţi că fiecare dintre ele reprezintă câte un moment din viaţa, din trăirile ei, că atunci când le-a pictat a „simţit timpul” şi a încercat să-l imortalizeze, realizând o autobiografie vizuală. Familia, prietenii, oamenii, florile, peisajele, amintirile sunt viata ei şi prin sinceritatea cu care le aşterne pe pânză şi nevoia de a le împărtaşi cu toată lumea demonstreaza încă o dată sufletul mare şi talentul de necontestat.
Roxana Bărbulescu
Ecouri media: Adevarul
Toate textele si fotografiile prezente pe acest site sunt protejate de copyright. Folosirea lor nu poate fi facuta fara citarea autorului, Roxana Barbulescu, si a sursei www.artar.ro