Expoziția de pictură “Contraste” organizată de Galeria Elite Prof Art în luna septembrie 2017 în elegantul spațiu al hotelului World Trade Center din București reunește o serie de lucrări ale unor artiști care, prin modalitatea lor de redare plastică, mi-au indus în primul rând sentimentul de pătrundere într-un univers clădit pe contraste. Am urmărit firul firesc al expoziției descoperind în acest joc vizual al diferențelor de exprimare plastică acea atmosferă învăluitoare la care a contribuit fiecare lucrare atât prin cromatica dominantă, cât și prin tematica aleasă ce pornește de la peisaje, naturi statice, nuduri, reproduceri după mari maeștri ajungând până la plăsmuiri ale imaginației.
Interesul pentru peisaj este reflectat în lucrările mai multor artiști, precum MIHAI GAGEA, FRANCISC LUKA sau LIVIA STANCIU fiecare dintre ei găsind însă soluții compoziționale care să le reflecte apetența pentru culoare, pentru amestecul vivant de tușe, așa cum observăm în tablourile lui FRANCISC LUKA Schitul Crasna sau Primăvară la Măneciu sau pentru compoziții deschise, precum Iarnă la Mărginimea Sibiului sau Munții Apuseni ale lui MIHAI GAGEA, cu largi deschideri perspectivale dominate de o cromatică temperată, luminoasă, dominată de alb și albastru, dar cu o energie a tușelor care fac să vibreze suprafețele tablourilor. O altă abordare a acestui subiect, peisajul, o regăsim în lucrările LIVIEI STANCIU în care realul este redat printr-o îmbinare a sentimentului în fața unor colțuri din natură cu o claritate a imaginii ce sporește lirismul suprafețelor picturale.
Sentimentul nostalgiei configurat în lucrările lui ASTRIG POPESCU ne molipsește și pe noi, făcându-ne părtași la acele panorame marine sau rurale alături de personajele sale, privite mereu din spate, enigmatice și impersonale a căror prezență nu face decât să întărească ideea de contemplare accentuată și de o cromatică în directă concordanță cu subiectele alese.
IOLANDA BĂDĂLUȚĂ, într-o viziune care deja îi este specifică, și anume o rigoare a construcției și a desenului ce parcă pătrunde în intimitatea pastei, trasându-i direcții, ne propune trei lucrări pline de un dinamism ce este pus în valoare de ritmul suprapunerilor de tușe sau de cel al liniilor ce urmează trasee circulare într-o efervescență dătătoare de energie.
Explozia cromatică a naturilor statice cu flori ale tablourilor BIANCĂI DANILOV ating apogeul unui realism palpabil ce pune în valoare prețiozitatea materiei florale. Ele contrastează cu sobrietatea cromatică regăsite în lucrările IANEI BRADU Floarea și vinul, cu simplitatea compozițională ce tinde spre o esențializare a formelor prin monocromie. Remarcăm adoptarea de către IOANA LIDIA ILEA a unei căi de mijloc în redarea unei naturi statice cu flori și ulcică de lut printr-o reprezentare ce nu se distanțează însă de materialitatea caldă a obiectelor pe care le înfățișează într-o cheie lirică susținută de tonuri discrete de brunuri și accente de alb și roșu.
Preocuparea pentru structură, pentru compunerea suprafețelor fie din alăturări de arii cromatice clar delimitate, fie prin suprapuneri de pastă sau transparențe, o remarcăm în lucrările atât ale FLORENTINEI POPESCU, alcătuite din ritmuri de forme geometrice care definesc fie un oraș văzut în verticalitatea lui, fie o aglomerare de stânci, cât și în lucrările ADEI VAN care îmbogățește suprafețele tablourilor cu texturi aurii ce dinamizează tactil și vizual compozițiile. Având la bază o sinteză între metaforă, simbol și emoție, lucrările OANEI SLATE sunt construite pe dualitatea cald – rece, zi – noapte, lună – soare, exprimând în primul rând cromatic, printr-un amestec al complementarelor, dar și imagistic cursul firesc sau etapele vieții. Rămânând în zona metaforică îmi îndrept atenția către lucrările CRISTIANEI CĂTUNEANU în care regăsesc acele armonii cromatice discrete și jocuri dinamice de linii și forme repetitive ce-i caracterizează deja stilul, adevărate compoziții bazate pe simetrii și repetiții. Trecând în alt registru, amintirile verii și-au găsit în lucrarea artistei CO JA o reprezentare decorativă ce te duce cu gândul la toată gama de culori pe care o poți asocia acestui anotimp cald, amestecurile cromatice fiind pentru artistă un mijloc de sugestie esențial.
Apetența pentru culoare, pentru amestecuri în aparență spontane o regăsim și în lucrările lui ALEXANDRU GURIȚĂ, a cărui preocupare pentru fotografie contrastează cu modalitatea abstractă de exprimare în pictură.
Interesul pentru redarea unei atmosfere am resimțit-o din plin în lucrările MARGARETEI APAHIDEAN exprimat în egală măsura și când redă efectul trecerii luminii prin vitraliile unei catedrale gotice, și când surprinde pe suprafața limitată a pânzei imensitatea spațiului african prin suprapuneri de planuri învăluite de o ceață albăstrie unificatoare. Surprinderea unor stări, a unor momente sau cadre ce i-au trezit interesul și au determinat-o să le aștearnă pe pânză, se regăsesc și compozițiile CATRINELEI ALEXE, cele două lucrări, Biserică în Alghero și Visul contrastând ca redare plastică, desen versus culoare, dar situându-se amândouă în același registru al afectivității.
Spațiul urban constituie pentru ANDREEA MARIA ȘTEFĂNESCU o sursă inepuizabilă de inspirație imortalizând în compozițiile sale cadre inedite ale unor colțuri obscure sau banale de arhitectură urbană cărora le conferă unicitate prin modernismul redării ce are în spate o bună cunoaștere a desenului.
Închei cu lucrarea DORIANEI RADU, Mona Lisa, care este o adevărată provocare de măiestrie pentru că nu este ușor să reproduci o asemenea capodoperă a renașterii, să redai prin finețea desenului și suprapuneri multiple de straturi translucide de culoare efectele specifice tehnicii sfumato caracteristice lui Leonardo da Vinci.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
