FERESTRE CĂTRE CULORI – Alexia Maria Mirițescu

Pe Alexia am cunoscut-o în anul 2019 cu ocazia primei sale expoziții personale, Universul imaginației. Încă de atunci am rămas surprinsă de maturitatea lucrărilor sale, deși avea doar 13 ani, de imaginația debordantă și de maniera în care a reușit să comunice vizual, prin intermediul lucrărilor sale, ceea ce se află dincolo de realitatea concretă. Iată că și după trei ani de la expoziția personală, perioadă în care nu a încetat să picteze și să deseneze cu aceeași pasiune pe care a avut-o dintotdeauna, Alexia mă uimește și îmi încântă privirea din nou. În această expoziție, intitulată Ferestre către culori, ce poate fi considerată o expoziție retrospectivă deoarece reunește lucrări reprezentative mai multor etape ale creație sale, Alexia ne invită și ne implică subtil în universul ei.


Încă de la lucrările sale din perioadele anterioare, precum Descompunere, Mecanism perfect sau Anotimpuri, am remarcat apropierea de un suprarealism alimentat în permanență de joc, de căutări și de fantezie. Dar, indiferent de perioada în care au fost realizate, lucrările Alexiei au o complexitate aparte susținută în mare parte de desen și de maniera personală în care își concepe compozițiile.

Remarcăm în majoritatea lucrărilor din această expoziție afinitățile pe care tânăra artistă le-a regăsit în principiile de bază ale artei suprarealiste ce pun accentul pe reprezentări ale lumii interioare, pe depășirea graniței dintre real și imaginar, dezvoltând o manieră în care formele sunt configurate și capătă sensul dorit numai într-un sistem generat de relațiile dintre ele, așa cum vedem, de exemplu, în lucrările Anotimpuri sau Descompunere.


Astfel, nu este de mirare faptul că regăsim în compozițiile sale numeroase reprezentări fanteziste cărora trebuie să le descifrăm mesajele, iar pentru a realiza acest lucru trebuie să ne implicăm total, urmându-ne, uneori, chiar propria imaginație. Trebuie să ne transpunem în universul construit vizual de Alexia și de mare ajutor în dezlegarea înțelesurilor ascunse sunt cheile de descifrare pe care ea ni le oferă cu subtilitate în interiorul compozițiilor sau în titlul lucrărilor.

Un loc aparte în această expoziție îl ocupă cele mai noi lucrări ale Alexiei în care am remarcat evoluția limbajului vizual regăsit în lucrările de grafică mai vechi, precum: accentul pe redarea minuțioasă, cu o linie fină, delicată, a personajelor sau a obiectelor, vioiciunea și spontaneitatea execuției, limbaj vizual pe care l-a adus la un nivel superior. Astfel, complexitatea compozițiilor a crescut, iar desenul a început să fie tot mai mult susținut și de culoare, ambele generând un echilibru perfect. Vedem această evoluție în lucrările: Gânduri ilustrate, Contradicție, Mulțime curioasă, la care se alătură două lucrări ce merg în zona Pop art-ului prin introducerea unor obiecte pe suprafețele pictate, în cazul Alexiei a cuielor în lucrarea Joc, sau prin maniera de împărțire a compoziției și redare a formelor în lucrarea Secvențe.


De asemenea, o caracteristică a lucrărilor Alexiei este recurența unor elemente. Unul dintre ele este ochiul pe care fie îl multiplică, cum vedem în lucrarea Călătorie, fie îl redă într-o manieră în care vrea să pună accentul pe valoarea lui simbolică, aceea de ilustrare a sentimentelor, a interiorului uman, prin care devine un semn expresiv al stărilor interioare, cum vedem în lucrările Personalități, Trădare sau Complementare.


Al doilea element recurent este portretul ce capătă, în lucrările Alexiei, valențe noi ce țin mai mult de imaginar, decât de o redare fidelă. Portretele realizate de ea sunt transferate în propriul univers imaginar unde fie le recompune, dezvăluindu-și înclinația de a îmbina elemente diferite și de a crea din acestea o suprafață unitară, așa cum putem observa în lucrarea Geometrii, fie le descompune redându-le într-o notă suprarealistă, așa cum vedem în lucrările Prelingere sau Fragmente care ne surprind plăcut prin rezolvările plastice personale, inedite pe care Alexia le folosește cu mare ușurință și inventivitate.


Închei îndemnându-vă să priviți cu atenție fiecare lucrare în parte pentru a remarca multitudinea de detalii prin care Alexia și-a construit compozițiile. Iar pe Alexia o sfătuiesc să nu renunțe la pictură, chiar dacă a ales să urmeze calea profesiei de arhitect.


Roxana Bărbulescu, critic de artă