În perioada 3 – 5 mai 2019 s-a desfășurat în Ucraina cea de-a IV-a ediție a Festivalului Internațional de Artă Carpathian Space organizat de Ministerul Culturii și Opereta Națională a Ucrainei în orașul Ivano Frankivsk. Scopul acestui eveniment a fost acela de a contribui, prin intermediul său, la susținerea valorilor spirituale și schimburilor culturale între țările carpatice. România a fost reprezentată la secția de arte vizuale de expoziția de artă contemporană, găzduită în spațiul Muzeului de Etnografie din Ivano Frankivks și curatoriată de Roxana Bărbulescu, ce a reunit lucrări de pictură pe pânză, sculptură/instalație, obiect și icoane pe lemn ale artiștilor Sergiu Bărbulescu, Violeta Carp și Vasile Carp.
Deși foarte diferite ca stil, lucrările celor trei artiști se înscriu între aceleași coordonate ale exteriorizării trăirilor și întrebărilor interioare pe care le avem, de fapt, cu toții, dar pe care artiștii vizuali, în general, știu să le exprime mai bine prin concretizarea lor în opere de artă.
Sunt exprimate sentimente ce generează stări de contemplare, de regăsire a sinelui, de smerenie și rugăciune, de deschidere către frumosul ce este dincolo de căutări și răspunsuri. Lucrările celor trei artiști români pe care le-am reunit în cadrul acestei expoziții dau naștere unor spații imaginare ce-și găsesc corespondent în fiecare dintre noi, unor spații intime în care dorim să ne retragem din dorința de a ne rupe de exterior, de cotidian, iar fiecare artist îl construiește în felul său, cu mijloacele care-i sunt specifice: pictură sau sculptură, invitându-ne să pătrundem în interiorul lui.
Astfel, spațiul floral al Violetei Carp ne introduce într-un firesc al locului, al grădinii. Artista reușește să ne transmită – printr-un rafinament coloristic și o construcție echilibrată, la elaborarea cărora și-a pus amprenta formarea sa de pictor monumentalist – un sentiment al simplității și al contemplării. Florile sale: stânjeneii, bujorii, clematitele, mușcatele depășesc structura sau atmosfera realului, atingând valorile unei reverii prin modalitatea cu care artista le reprezintă ca pe niște nuclee vegetale din care irumpe lumina. Nuanțele de verde, violet, roz sau ocru ajung să fie valori în sine, iar intimitatea spațiului în care sunt reprezentate, în curtea interioară a casei, în atelier sau la fereastră, întreține discretul spectacol de percepții sensibile.
Vasile Carp ne introduce într-un spațiu religios creat de icoanele sale pictate pe lemn cărora reușește să le confere un rol aparte ce constă nu doar în a da naștere, așa cum frumos a spus părintele Constantin Coman ”unor sentimente și impresii estetice sau de altă natură, ci de a-l aduce în prezent pe cel înfățișat și de a-l pune în relație directă cu privitorul”. Realizate, în linii mari, în spiritul tradițional ortodox, bizantin, înnobilate cu foiță e aur si o patină antichizantă, icoanele sale se diferențiază de alte icoane prin notele particulare pe care Vasile Carp le introduce în stilistica clasică religioasă, prin mici amănunte ce ies din tiparele restrictive și prin grafii spontane, ce creează ritmuri interioare, care dovedesc siguranța gestului. Toate aceste amănunte, în strânsă legătură și cu o bună stăpânire a tehnicii, fac să-l diferențiaze pe Vasile Carp în rândul pictorilor iconari.
Rămânând în sfera smereniei și a intimității întrăm în spațiul creat de lucrările lui Sergiu Bărbulescu care a găsit o modalitate specifică de a-și materializa gândurile, frământările generate de evenimente majore din viața lui care l-au marcat în mod deosebit, ireversibil, rămânând întipărite în mental, precum un gând din copilărie, moartea părinților sau boala soției.
Sunt evenimente care s-au petrecut în trecut, dar care își caută răspunsul în spații temporale diferite ce țin atât de trecut sau prezent, cât și de viitor. Astfel, lucrările sale sunt gândite ca un jurnal intim ale cărui pagini sunt de fapt instalații ce înmagazinează codificat stări personale care transgresează mentalul și își caută răspunsuri în întrebări: De ce nu m-am născut om mare?…Ce a înregistrat inima când s-a oprit?
Sunt gânduri obsesive de care ar vrea să scape, dar pe care totuși nu dorește să le uite și de aceea le înmagazinează pe cd-uri care devin astfel memorii externe ale lui. În fiecare lucrare găsim câte un indiciu care ne dezvăluie gândul ce stă în spatele lor, iar întrebările ce le însoțesc nu au rostul de a clarifica, ci mai degrabă sunt chei care permit accesul privitorului la întrebare. Sunt De ce-uri pentru oameni mari.
Expoziția este completată de seria de lucrări ale fotografilor Laura și Radu Bejan ce imortalizează obiective culturale sau zone geografice unice în lume, embleme naționale ale țării noastre, România, precum: Castelul Bran, Castelul Peleș, Cimitirul de la Săpânța, Transfăgărășanul, care taie Munții Carpați, sau Vulcanii noroiosi de la Buzău. Sunt imagini spectaculoase, redate cu acuratețea specifică fotografiei artistice, iar perspectiva aeriană din care sunt surprinse obiectivele le pune în valoare toate elementele care le fac unice, sporindu-le splendoarea.
Roxana Bărbulescu, critic de artă