Expoziția Fețele orașului cu salcâmi, nume inspirat de cel al romanul scriitorului Mihail Sebastian, a pornit de la ideea construirii unui oraș simbolic la temelia căruia să stea în primul rând sentimentul de dragoste pentru artă, sentiment ce nu are vârstă și vine din două direcții: dinspre artistul care iubește să se exprime prin arta sa și dinspre acei oameni care văd în actul creației un motiv de bucurie sufletească. Reunind o diversitate de lucrări, de la sculptură, la grafică, pictură pe pânză și pe sticlă, expoziția găzduită de Centrul Cultural ne provoacă la un exercițiu de reconstituire pas cu pas, imagine cu imagine, a unui traseu vizual generat de diversele maniere în care cei 15 artiști au ales să-și exteriorizeze, să-și exprime căutările, emoțiile interioare.
Voi începe acest parcurs vizual cu cele trei lucrări ale OFELIEI HUȚUL Vestigiile cetății, Casa bunicilor și Familie tradițională, ce ilustrează dorința acesteia de a reda, printr-o compoziție simplă și o armonizare expresivă a efectelor cromatice dominate de albastru, acea atmosferă idilică în care vibrează afectivitatea lirică a satului românesc, configurând într-un mod personal realitatea.
Apelând la o paletă coloristică dominată de tente închise din care transpar accente luminoase, ANDREEA RUS renunță, în lucrările sale intitulate In light, la ideea clară de structural compunând acele spații deschise cărora le conferă, într-o viziune proprie, un sens metafizic, cel al căutării sensului vieții.
Acuarelele CERASELEI DRAGOȘ AVANUC Colț de grădină, Palatul Simu și Trandafiri albi se remarcă în primul rând prin acea luminozitate care este deja specifică manierei sale de a picta. Sensibilă la varietatea nuanțelor pe care le așterne prin tușe lejere, dinamice, ea redă atmosfera unor spații citadine sau a unor interioare printr-un joc pictural în deplină concordanță cu structura ei sufletească.
Printr-o grafie delicată și un colorit bazat pe rafinamente tonale dominate de verde, albastru sau ocru, CORNELIA TERSANSZKI transpune pe suportul fragil al sticlei, într-un balans cromatic între realitate și stare, acel moment de lirism discret în care timpul parcă se oprește în loc lăsând în suflet o stare de liniște, de calm.
ILEANA DAMIAN ne propune 3 lucrări în care linia și culoarea se leagă osmotic în compoziții echilibrate ce ilustrează colțuri citadine de la începutul secolului XX, cărora, prin adoptarea unei cromatici, acele tente de albăstrui și roz, specifice cărților poștale color din acea perioadă, le conferă o autenticitate de document.
Personajele FILOMELEI BUCUR par desprinse din impulsuri imaginative. Ele sunt generate de convergența semnelor grafice repetate ritmic, de o scriitură labirintică și de hașuri ce se intercalează cu tușele vibrante de culoare, toate conducând la o țesătură de linii sau spirale care dezvoltă structurile unei imagini într-o continuă mobilitate.
Suprafața delicată a sticlei constituie și pentru ELENA DUMITRESCU suportul ideal pentru a-și desfășura acele compoziții, precum Pasăre de mătase, Flori de măr sau Fluturele pe apă, în care formele se configurează printr-o mlădiere a liniei și o armonie coloristică suavă ce surprind, prin fluiditatea și transparența lor, efemerul, tranzitoriul.
Sensibilă la varietatea nuanțelor pe care pictura în plain-air i le oferă, captivată de intensitatea luminii care descompune cromatic formele atenuându-le detaliile, DANA NECHITA imprimă în fiecare lucrare a sa o stare de spirit, fie că este o tufă de trandafiri sau un colț de la Muzeul Satului. Fiecare centimetru de pânză înglobează un univers coloristic, iar modalitatea prin care organizează materia, infinitatea de tonuri de albastru, verde, ocru, griuri colorate îi definesc universul artistic.
Lucrările de grafică ale lui BOGDAN CALCIU amintesc de vedutele lui Giovanni Piranesi prin tehnica desenului minuțios, prin precizia liniei și claritatea compoziției, restituind unor construcții arhitecturale reprezentative bucureștene, precum Arcul de Triumf, Ateneul român, Sinagoga mare sau Hanul lui Manuc, importanța bine-meritată.
Portretele în tuș ale lui MIHAI EUGEN MARINESCU, Romantic Lady sau Infanta compoziții construite de o rețea de linii dinamice, de intensități diferite, se remarcă prin scriitură labirintică dusă la extrem peste care artistul intervine cu laviuri estompate de culoare ce accentuează forma, conferindu-i picturalitate.
Ne bucurăm să avem pe simeze lucrările BIANCĂI IOANA CROITORU, o tânără artistă care se află la început de drum, ale cărei compoziții, Anemone interpretare după Luchian sau Sinagoga din Brăila, reflectă disponibilitatea de a lucra cu ușurință și în acrilic și în tehnia acuarelei, înțelegând capacitatea intrinsecă a liniei, formei și a culorii.
Dinamismul lucrărilor CRENGUȚEI MACARIE Animal de companie, Est sau Portret de femeie frapează din prima clipă. Nota particulară a acestora este dată de modalitatea în care artista își concepe compozițiile integrând personaje ce aparțin realității figurative într-un spațiu descompus în jocuri de tușe largi sau suprapuneri de suprafețe de culoare.
Îmbinând calitățile picturii tradiționale românești cu o viziune modernă prin expresie, SILVIU IOAN SOARE recreează în lucrările sale Vară sau Peisaj din Jirilovca o atmosferă învăluitoare specifică unor locuri încărcate de un lirism aparte, urmărind în același timp o armonizare expresivă a efectelor cromatice.
Prin dispunerea formelor, prin ritm și alternanțe, fascinat de formele naturale ale pietrei sau ale marmorei, COSTEL PĂUN adoptă în lucrările sale Îngerul, Germinație pe planeta Venus sau Lună plină o manieră stilistică ce armonizează subiectul ales cu expresivitatea formei brute, sculpturile sale fiind un amestec de rigoare constructivă și evadare în imaginar.
Ineditul lucrărilor Lyra dreaming și Dreaming under the silk constă în faptul că cele de două artiste, surorile SAFIR, Dorina și RIFAS, Diana Pantea, împart aceeași pânză, rezultatul fiind o simbioză perfectă a două stiluri într-o singură compoziție, a două modalități de a aborda o tematică ce are ca element central figura feminină, cromatica bazată pe tente închise și ornamentația discretă a fundalurilor scoțând în evidență senzualitatea trupului.
Vă invit să lăsați de-o parte grijile cotidiene și să vă plimbați pe străzile acestui oraș cu salcâmi pe care cei 15 artiști l-au construit, un oraș care se dorește „să fie iubit cu o dragoste zilnică, sigură, așezată”, după cum spune Mihail Sebastian.
Roxana Bărbulescu – critic de artă