Dacă anul trecut Cerasela ne purta într-o călătorie în diverse orașe ale lumii, Florența, Atena, Istanbul, Paris, anul acesta ne invită, prin intermediul lucrărilor sale, la o plimbare pe străzile Bucureștiului. Ea ne împărtășește bucuria artistului care, fascinat de realitatea imediată a multor zone citadine ale capitalei, găsește un bun prilej de a-și exprima vizual starea de bine și entuziasmul provocate de urbana hoinăreală pe străzi inundate de lumină din care se ivesc oaze de verdeață sau clădiri ale căror fațade sunt încărcate de un parfum arhitectural interbelic.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
În demersul său pictural, Cerasela nu urmărește în mod special să redea cu fidelitate, cu strictețea unui documentarist clădiri sau zone urbane, ci, dimpotrivă își concepe compozițiile ca pe niște decupaje pline de spontaneitate și vervă. În unele lucrări recunoaștem siluetele unor clădiri de notorietate precum cea a Palatului CEC sau a Bisericii Stavropoleus, cărora le sugerează elementele caracteristice care le particularizează stilul arhitectonic, așa cum sunt decorațiile brâncovenești ale bisericii sau cupola centrală de sticlă a CEC-ului.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
În altele, dimpotrivă, artista extrage din imaginile reale doar fragmente care i-au trezit în mod deosebit interesul: un colț de clădire, intrarea unei case, ferestre, fragmente de fațade, pe care le redă cu spontaneitate, conferindu-le o notă idealizantă în acorduri cromatice rafinate de griuri și ocruri, așa cum distingem în lucrările Colț de vilă, Scări, Stradă din Dorobanți sau De prin București.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
De asemenea remarcăm în câteva lucrări, precum Mușcate la fereastră sau Ciulini de Herăstrău, o tendință de simplificare, de diluare a materialității și o renunțare la ideea clară de structural, tehnica acuarelei oferind suportul necesar realizării acestui efect de difuziune a culorii. În toate acestea, realitatea îmbracă forme care-i sun deja specifice Ceraselei.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Nu putem să nu ne oprim și asupra lucrărilor în care străzile inundate de soare și vegetație constituie motive pentru a realiza acele jocuri de lumină și culoare în care multitudinea de nuanțe de verde, cu transparențele specifice acuarelei creează o atmosferă pitorească, plină de prospețime și vitalitate ce reflectă din plin temperamentul artistei. Chiar titlurile lucrărilor subliniază ceea ce a urmărit artista: Copaci în soare, Joaca luminii sau Alee scăldată în soare.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cerasela Dragoș AvanuC este o artistă cu o mare mobilitate în abordarea limbajului plastic, indiferent de tehnica pe care o utilizează în lucrările sale – cea a acuarelei sau a picturii în acrilice pe pânză. Ea reușește în această expoziție să dovedească o bună înțelegere nu atât a materialității, cât mai ales a aspectelor trecătoare ale unui peisaj citadin în care lumina, element potențator nelipsit în compozițiile sale, se furișează liber în structura formelor, materializând individualitatea unei străzi sau specificul arhitectural accentuând nota de spontaneitate și prospețime a execuției.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Această expoziție trebuie să o percepem ca pe o dorință a artistei de a comunica starea pe care hoinăreala prin București a produs-o asupra ei și a inspirat-o să realizeze aceste lucrări de pe simeze încărcate de vibrații și lumină. Probabil că atunci când ne vom plimba si noi pe străzile bucureștene și vom trece pe lângă clădirile vechi care au fost sursă de inspirație pentru Cerasela, ne vom aminti cu plăcere de lucrările ei și vom sesiza originalitatea viziunii în care le-a redat. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
În acord cu această expoziție și cu ceea ce și-a propus Cerasela să transmită, voi încheia cu câteva gânduri ale lui Cezanne pe care le împărtășește într-o scrisoare adresată lui Emile Bernard: ” Trebuie să studiem frumoasa natură, să încercăm să-i surprindem spiritul, dar să ne exprimăm după temperamentul nostru personal. De altfel, timpul și meditația modifică puțin câte puțin viziunea și, în sfârșit înțelegem.”
Roxana Bărbulescu, critic de artă