Expoziția de grafică a Manuelei Toderaș “Ieșiți din cercul vieții, intrați în cercul dragostei” găzduită de Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” din Pitești reunește o serie de lucrări prin intermediul cărora artista dorește să ne transmită o invitație, un îndemn de a ieși din cotidian, cu tot ceea ce presupune acesta: rigiditate, rutină, anxietate, și de a pătrunde în cercul dragostei, în acea lume aparte, ce tinde spre ideal, în care emoțiile sunt cele care generează valorile cu adevărat importante, emoții care, prin prezența lor, nu fac decât să ne ridice, dacă alegem să intrăm în cerc, pe o altă treaptă a spiritualității.
Pornind de la câteva elemente ce se regăsesc în simbolistica persană, având la bază scrierile lui Rumi și cartea lui Elif Shafak Cele patruzeci de legi ale iubirii, Manuela ajunge, printr-un limbaj și o formulare personală ce au la bază atât adaptarea mijloacelor de exprimare grafice la concept, cât și o sinteză modernă a formelor, ajunge să construiască suprafețe compoziționale ce înglobează, sub diferite forme plastice, ideile trecute printr-un filtru afectiv, dar, în aceeași măsură, și printr-un filtru rațional.
În lucrările sale toate elementele se leagă, au o cursivitate și o spontaneitate dată de asocierea lor cu mișcarea într-un spațiu nedefinit, au o naturalețe ce transpare din chiar siguranța cu care Manuela trasează liniile prin care definește formele. Nimic nu este pus la întâmplare, fiecare detaliu, aparent nesemnificativ, fiecare asociere este guvernată de reguli impuse de o gândire sintetică, compozițiile sale grupându-se coerent în jurul stărilor și fanteziilor pe care le are atunci când pătrunde în esența versurilor lui Rumi sau a celor patruzeci de legi ale iubirii.
Cercul, sfera, spirala, poarta, podul, personajele a căror nuditate reprezintă ideea dezgolirii sinelui de aparențe, toate constituie focare ale compozițiilor care centralizează impresiile și oferă indiciile necesare descifrării mesajelor pe care Manuela dorește să ni le transmită, pentru că fiecare imagine se vrea a fi descifrată pe măsura parcurgerii vizuale a ei.
Printr-o cromatică ce se bazează, în majoritatea lucrărilor, pe două tente: de albastru, culoarea apei, și roșu, culoarea focului, desfășurate într-un echilibru, adesea pe un fundal vibrat de semne grafice și de hașuri, Manuela accentuează caracterul metaforic pe care îl imprimă lucrărilor sale. Cel mai adesea, personajele sale sunt întruparea ideii de energie masculină și feminină, de yin și yang, cald – rece, apă – foc ce se află într-o permanentă opoziție, dar și atracție.
Într-o cu totul altă manieră, dar păstrând aceeași notă de spiritualitate și mistic, Manuela ne prezintă seria dervișilor, în care pune accentul pe aspectul cinetic al mișcărilor de rotație pe care asceții sufiști o fac în timpul dansului lor ritualic. Atât prin cromatică, în unele lucrări mișcarea fiind redată prin degradeuri sau fragmentări cromatice ce conduc la o descompunere analitică a corpului sau o structurare a spațiului ca un mozaic, cât și prin exploatarea expresivității plasice a liniei, așa cum remarcăm în grafia veșmintelor și gestica brațelor ridicate, lucrările Manuelei sugerează vizual acele stări de transă a dervișilor. De asemenea formele curbe prezente în aceste compoziții mă duc cu gândul la lucrările de artă textilă ale Manuelei, expuse în cadrul expozițiilor de la Muzeul Iulia Hașdeu sau Nicolae Grigorescu din Câmpina, lucrări în care clopote-cupă preiau sunetele și le transformă în materie fluidă, în cazul de față formele preiau harul divin și-l redau pământenilor.
Într-o cu totul altă manieră, dar păstrând aceeași notă de spiritualitate și mistic, Manuela ne prezintă seria dervișilor, în care pune accentul pe aspectul cinetic al mișcărilor de rotație pe care asceții sufiști o fac în timpul dansului lor ritualic. Atât prin cromatică, în unele lucrări mișcarea fiind redată prin degradeuri sau fragmentări cromatice ce conduc la o descompunere analitică a corpului sau o structurare a spațiului ca un mozaic, cât și prin exploatarea expresivității plasice a liniei, așa cum remarcăm în grafia veșmintelor și gestica brațelor ridicate, lucrările Manuelei sugerează vizual acele stări de transă a dervișilor. De asemenea formele curbe prezente în aceste compoziții mă duc cu gândul la lucrările de artă textilă ale Manuelei, expuse în cadrul expozițiilor de la Muzeul Iulia Hașdeu sau Nicolae Grigorescu din Câmpina, lucrări în care clopote-cupă preiau sunetele și le transformă în materie fluidă, în cazul de față formele preiau harul divin și-l redau pământenilor.
Din ce am observat de când urmăresc parcursul artistic al Manuelei, la fiecare expoziție lasă o poartă deschisă, pune o sămânță la încolțit pe care o dezvoltă în expoziția următoare. Dacă la cea de anul trecut de la Ploiești Între dragoste și dragoste a expus o lucrare voit neterminată, aici ne stârnește interesul, ne întărâtă curiozitatea cu expunerea a două lucrări ce concentrează în imagini singulare narațiunea snoavelor lui Nastratin Hogea. Printr-o grafie fină Manuela redă în aceste compoziții elemente decorative specifice lumii persane, arabescuri și torsade, dar și personaje ale căror gesturi și obiecte cu care se înconjoară trimit direct la înțelesurile acestor povestiri hazlii.
Ca o concluzie a expunerii mele aș vrea să mai adaug doar că această expoziție a Manuelei Toderaș “Ieșiți din cercul vieții, intrați în cercul dragostei” trebuie parcursă fără graba celui care se mulțumește doar cu o vizualizare a părții decorative, neatent la detaliile mărunte care definesc esența mesajelor. Vă îndemn și eu să pătrundeți în cercul dragostei și să încercați să vă identificați cu universul plastic, dar și afectiv pe care Manuela l-a construit și dezvăluit în fiecare lucrare a sa. Pentru că, așa cum spune Rumi:
“A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu.
Niciodată în pieptul unui îndrăgostit nu va fi tristețe.
Niciodată roba unui îndrăgostit nu va fi atinsă de muritori.
Niciodată corpul unui îndrăgostit nu va fi îngropat în pământ.
A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu.”
Roxana Bărbulescu – critic de artă