“Întâlnire în abstract“ este mai mult decât un eveniment, eu îl consider o înlănțuire firească a modalităților de a privi și de a se exprima în artă a celor trei prieteni, artiștii Marian Maria Magath, Stelian Ghigă și Gabriel Prundeanu. Lucrările din această expoziție respiră împreună, se susțin și se completează într-o înlănțuire abstractă și, pentru prima dată, își găsesc locul în același spațiu într-un echilibru stabil generat de afinitățile lor în ceea ce privește arta.
Preocuparea pe care fiecare a avut-o de a comunica prin forme originale, specifice unui expresionism abstract, de a elibera linia și culoarea de orice servitute specifică artei figurative, a condus la înlocuirea farmecului pasiv al identificării comode cu acele expresii care adună senzații active, emoții, gânduri și chiar iluzii ce nu lasă privirea să se concentreze doar asupra unui singur punct de interes, conducând-o într-un joc dinamic.
Astfel, lucrările lui MAGATH, închegate riguros sub raportul organizării compoziționale de ansamblu, au o densitate cromatică discret controlată și o forță de sugestie ce te trimit direct în esența lucrurilor, în structura lor organică. Deși pornește de la forme reale – seria Câmpurilor -, dorința de obiectivare prin imagini concrete dispare în acest joc al arhitecturilor cromatice, al materiei într-o permanentă mișcare, ce sparge cadrul rigid al pânzei ajungând să genereze o atmosferă în care apar puternice fluctuații interne de lumină și întuneric, de cald și rece. Magath reușește în lucrările sale să ajungă la o împăcare a acestor structuri aflate în același mediu prin utilizarea unor suprafețe în care culoarea se amestecă, se disipă sau rămâne pură, trasformând cu naturalețe mediul haotic într-un mediu organizat în care pulsează viața.
Necesitatea ruperii totale de realism din lucrările lui GABRIEL PRUNDEANU se oprește în punctul în care acesta include în compozițiile sale materiale textile, cartoane, printuri, obiecte ce aparțin lumii concrete, dar pe care le eliberează de valoarea lor inițială prin integrarea, potrivit nevoilor sale de expresie, în ansamblul tablourilor, într-un amestec dintre real și abstract. Compozițiile de mari dimensiuni, cuburile-obiect în care experimentează elemente ale tehnicii frescei cu pictura abstractă, sunt construcții care ne fac să pătrundem într-un adevărat univers al forțelor și energiilor în mișcare, iar maniera în care distribuie masele de culoare generează puternice fluctuații interne direcționate spre diverse centre de interes.
STELIAN GHIGĂ experimentează modul de așternere a culorii pe suprafețele generoase ale pânzelor. Sistemul compozițional pe care în adoptă se bazează pe principiul unei simetrii, evitând însă absolutizarea ei, fie pe cel al unor efecte optice generate de jocul de semne, tușe, suprapuneri dezordonate de culoare, mizând pe un iluzionism al acestora. În unele lucrări ale sale transpare vag o geometrie internă în care ordinii îi este opus arbitrarul, în altele, identificăm, fără prea mare greutate, repetitivitatea unor suprafețe modulate, a unor rețele voit lipsite de elanurile dramatice ale unei cromatici stridente, ce măresc efectul vizual de continuă mișcare.
Vă invit să luați parte la această conversație în abstract în care fiecare artist a ales să-și comunice, prin intermediul lucrărilor sale, emoțiile, ideile, percepțiile și viziunile asupra lumii, folosind un limbaj non-imitativ ce caută să pună în valoare în primul rând sentimentul.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
