Între neputință și mântuire există un drum cu un singur sens, ascendent și puternic individualizat, pe care atunci când ne propunem să-l străbatem nu știm ce ne așteaptă, nu știm dacă ne va fi greu sau ușor sau dacă avem putința de a-l parcurge și șansa de a ajunge la destinația propusă. Avem frământările și îndoielile noastre, dar și forță și încredere. Florin Lungu Salcia este un artist care și-a ales un drum al său și l-a construit cu perseverența celui care a ales ca neputința să-i fie aliat, nu dușman, a ales să-i fie energie, nu incapacitate, să-l facă să poată atunci când nu mai poate.
Lucrările din această expoziție sunt despre acest drum, despre consecvență și sensibilitate, despre artă și maniera în care Florin a ales să se raporteze la ea, despre perseverență și creativitate, despre identitate vizuală și dialog. Pe toate le regăsim în aceste compoziții, dar nu atât în tematica lor, cât mai ales în gest, în petele de culoare și în tușele cu care a construit suprafețe, în liniile cu care a definit personaje sau ipostaze ale acestora, în maniera în care a conferit o atmosferă învăluitoare lucrărilor sale.
Admirator al picturii românești tradiționale, pe al cărei suport teoretic își susține întreaga operă și viziune plastică, Florin și-a dezvoltat un stil propriu ce are la bază multe ore de studiu ale operelor marilor artiști impresioniști și postimpresioniști, dar și ale unor artiști contemporani care i-au fost mentori în perioada lui de formare, precum Traian Brădean, Angela Popa Brădean și Vasile Popa.
Specificul compozițiilor sale din această expoziție, selectate dintr-un număr impresionant de lucrări realizate în ultimii 7 ani, constă în maniera tradiționalistă cu care artistul integrează prezentul, realitatea înconjurătoare – ce include case din zone defavorizate sau din comuna lui natala, dar și oameni necunoscuți care i-au stârnit interesul – în compoziții bine structurate, echilibrate, cu o cromatică rafinată, atent studiată. Într-o serie de lucrări, precum Peisaj industrial, Case și blocuri în Ferentari, Florin ne introduce în freamătul cotidian urban, dar fără să ne agreseze vizual, dimpotrivă. El a transformat elementele obiective ale unei realități banale sau despre care nu ai crede că ar putea fi motiv de ispirație, precum zone industriale sau zone sărace de case din Ferentari, în motive picturale cărora le-a conferit prețiozitate și rafinament.
De asemenea, este plăcut să regăsim în seria dedicată peisajelor din Salcia, locul de baștină al artistului, aceeași apetență pentru pitoresc. Natura a fost întotdeauna un receptacul al emoțiilor, iar lucrările lui Florin ne confirmă cu certitudine acest concept. Varietatea de tonuri sensibil diferențiate sau armonios contopite, pensulația plină de vigoare, dinamică, luminile și umbrele care fie exaltă tonuri, fie particularizează nuanțe, toate au menirea de a contura un univers puternic impregnat de trăirile artistului.
Vedem în expoziție și câteva lucrări care se desprind, ca tematică, de celelalte lucrărări mergând într-o zonă în care subtextul simbolic reprezintă esența expresiei picturale. Astfel remarcăm în compozițiile Între neputință și mântuire, Ecouri în timp, Și ne păzește pe noi sau în seria Îngerilor aceeași preocupare a lui Florin pentru expresivitatea cromatică a suprafețelor picturale pe care, însă, o duce într-o zonă a interpretărilor meditative.
Aria preocupărilor lui Florin nu rămâne doar în zona picturii, ci merge, cu aceeași plăcere a redării, și în cea a graficii. Prin seria de lucrări realizate în creion, tuș sau în diferite tehnici mixte prin care combină cărbune, acuarelă, pastel sau ceară, artistul exploatează expresivitatea plastică a liniei și a hașurilor. Observăm cum o serie de teme din pictură sunt reluate în diverse formule plastice specifice graficii ce înlocuiesc verva registrului cromatic cu cea a liniilor și a laviurilor, așa cum remarcăm în lucrări precum Mahala, Case pe Calea Rahovei sau Acoperișuri din Grecia. Cu același spirit fin de observație, Florin este atras și de redarea unor momente sau a unor ipostaze inedite ale unor oameni necunoscuți sau ale unor copii, așa cu vedem în compoziții precum
Sudarea unor țevi, Jocul prieteniei sau Om al străzii în realizarea cărora a dat dovadă de o bună stăpânire a desenului.
Expoziția Între neputință și mântuire are calitatea de a ne dezvălui atât profilul artistic al lui Florin Lungu Salcia, cât și adevăratul său univers pictural clădit cu originalitate prin mijloace de expresie tradiționale. Spontan și sensibil, dotat cu un simț fin al observației, el a reușit să redea, în fiecare dintre lucrările sale, esența realității înconjurătoare făcându-ne și pe noi să privim, din aceeași perspectivă pitorească, lumea cu specificul ei.
Roxana Bărbulescu, critic de artă
in presa: