Născut la 19 martie 1980, în localitatea Salcia, jud. Teleorman
Studii libere de pictură sub îndrumarea artiștilor: Traian Brădean, Angela Popa Brădean, Vasile Popa
2008 – Licențiat în psihologie
2012 – Masterat în psihologie judiciară
Expoziții personale
2018 – Povești în oglindă – expoziție de grafică și pictură, Școala Gimnaziala nr 2 București Ferentari
2011 – Hanul cu Tei, București
2009 – Hanul cu Tei, București
2009 – Galeria Sigma, București
2005 – Cafeneaua artiștilor, București
1999, 2000 – Muzeul Municipal de Artă, Turnu Măgurele, Teleorman
Expoziții de grup
2023 – MEDITAȚIE – Galeria Arta, Câmpulung Muscel
2018 – URBAN SKETCHERS – Bucureștiul pe tapet, Galeria Sigma, București
2018 – Amprente Populare, organizator Asociația Culturală ARTAR, Biblioteca Națională a României, București
2016, 2018 – Centrul Cultural, Pitești
2016 – Biblioteca județeană Marin Preda, Alexandria, Teleorman
2013, 2014 – Facultatea de istorie, Universitatea București
2011 – Serbările Dunării, Turnu Măgurele, Teleorman
2005, 2009 – Casa de cultură, Turnu Măgurele, Teleorman
1999, 2000, 2001, 2003, 2004, 2007 – Muzeul Municipal de Artă, Turnu Măgurele, Teleorman
2oo2 – Centenar Zaharia Stancu, Salcia, Teleorman
2002 – Primăria din Turnu Măgurele, Teleorman
Pictura in-diferentă
“Nu am ştiut niciodată care este diferenţa dintre spaţiu şi timp. Nici dintre verb şi vers. Sau dintre imagine şi culoare. Tot ceea ce am ştiut întotdeauna a constat în conştiinţa diferenţei lor. Sau a in-diferenţei. Indiferenţiindu-se de imagine, culoarea, ajunge la apogeu. Se autodefineşte definind autorul. La Florin Lungu lucrurile se simplifică, semnificându-se. Adică primesc un sens. Existenţial. Care, de cele mai multe ori, este concis. Şi de cele mai puţine ori, ocult. Iar claritatea şi ascunzişul atrag după sine privirea cuprinsă în gândire. Picasso spunea: Pictez obiectele aşa cum le gândesc, şi nu aşa cum le văd. Nu pot să privesc o pictură a lui Florin Lungu decât gândind-o, căci omul e prevăzut cu două organe de vedere: unul întors către lumea sensibilă şi celălalt către lumea inteligibilă, acesta corespunzând cu oculus spiritalis. Sau asociind-o cu ochiul lui de pictor care e pus adesea în faţa fenomenelor vieţii. E aproape ciudat faptul că poţi vedea câteodată prin ochiul artiştilor lucrul semnificat de aceştia. Ficino descoperise un mijloc de comunicare între raţiune (gândire) şi suflet, un organ, oculus spiritalis, organ misterios ce ne permite să aruncăm o privire în sus, către tot ceea ce este mai înalt, mai frumos. Florin Lungu este unul dintre cei care se pun pe ei înşişi ca mijlocitori între realitate şi receptare. Iar orice receptare nu este până la urmă decât o putinţă de a şti. A şti într-un mod frumos. Care este in-diferenţa dintre spaţiu şi timp, verb şi vers, imagine şi culoare.”
Marţian Alexandru
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
