Expoziția intitulată MEMENTO reunește lucrările a șapte proaspăt absolvenți Claudiu Dosaru, Axel Muctat, Alice Protopopescu, Cristina Gheorghe, Andrei Niță, Narcis Tudor și Andrei Dimitriu, ale căror creații sintetizează educația și experiența dobândită pe parcursul celor 3 ani de studiu în cadrul Universității de Artă București, sectia Metal, clasa profesor Bogdan Hojbotă.
Prin această expoziție ei reușesc, printr-un efort colectiv și printr-o atitudine comună în fața artei pe care o profesează cu plăcere, cea a metalului, să pună în lumină și să racordeze la arta contemporană această ramură a artelor decorative, să integreze străvechile meșteșuguri ale artei focului în viața contemporană a societății noastre.
………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………..
Putem observa că fiecare artist în parte explorează în felul său calitățile metalului, înțelegând în același timp capacitatea lui infinită de a crea forme. Claudiu Dosaru, preocupat de jocul vizual între miniatural și monumental, între bijuterie și sculptură, este atras de utilizarea inoxului în conceperea lucrărilor sale, de calitatea acestuia, prin șlefuire, de a incorpora și reflecta lumina dându-le o prețiozitate aparte.
……………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
Alice Protopopescu și-a ales ca material predilect în realizarea lucrărilor sale tabla de oțel pe care o modelează în forme curbe, dinamice, reușind să imprime acestui material rece, prin mantelare, o vibrație aparte, interpretând într-o manieră originală materia organică a algelor, în mișcarea lor marină sau a oaselor, considerate de către artistă cea mai trainică dovadă a existenței unei ființe.
………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………..
Temele în jurul cărora se articulează lucrările artistei Axel Muctat sunt diverse, făcând apel atât la mituri indiene cosmogonice, dar și la forme organice, osul, demonstrând o mare acuratețe tehnică atunci când combină inoxul, cuprul și sticla ca în cazul reinterpretării țestoasei ca simbol al universului, sau când combină alama și oțelul în tehnica fierului forjat în lucrarea Viziune.
………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………..
Încă de la inceput lucrările Cristinei Gheorghe în care tratează mitul păsării sau al cornului abundenței, se remarcă prin firescul simplității lor, fiind o sinteză a ideii de ascensiune, de înălțare, de înfățișare a unui moment în mișcare. Prin reducerea la planuri minimale și o reținere voită de a defini amănunțit forma, artista preferă să redea, printr-o volumetrie simplă, întreaga energie a zborului.
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
Aceeași opțiune pentru forma geometrică, abstractă, o are și artistul Andrei Niță atunci când își concepe lucrările, remarcându-se în același timp și dorința acestuia de a exploata cât se poate de divers, proprietățile fizice ale metalului. Astfel utilizează atât tabla din fier, pe care o torsionează și o texturează prin tehnica mantelării și brocuri de sudură, cum se remarcă în lucrarea Constelație, cât și tabla din inox pe care o slefuiește și lustruiește conferind lucrării Gotcan o mobilitate surprinzătoare.
…………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………….
Lucrările lui Narcis Tudor recuceresc spațiul. Pornind de la datele intrinseci ale materialelor, artistul alătură metalului alabastrul, marmura albă de Rușchița sau marmura cu nuanțe gri creând contraste atât în plan senzorial, cât și în cel metafizic, stimulate de puterea de expresivitate a acestor materii, dar și de intervenția artistului asupra metalului pe care îl patinează prin sablare sau ardere și îl ceruiește.
………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………..
Lucrarea parietală a lui Andrei Dimitriu se remarcă printr-o rigurozitate matematică a organizării liniilor ce compun o suprafață geometrică de bări de fier și tablă îndoită în forme concave, realizând, prin combinații de proporții și ritmuri, un ansamblu decorativ coerent.
În încheiere aș mai dori să subliniez faptul că fiecare artist a reușit să imprime lucrărilor din această expoziție un elan particular, care poate că nu le definește încă stilul, fiind devreme pentru a o face, dar le trasează un drum pe care ar vrea să îl parcurgă în următorii ani. Mi-ar plăcea să le urmăresc acest traseu și să le observ ascensiunea în plan artistic, pentru că au dovedit în această expoziție că arta metalului nu și-a epuizat posibilitățile de a aduce ceva nou, dar mai ales au dovedit că au știut să depășească dificultățile începutului.
