Samar Draie ne propune prin această expoziție de pictură “Oameni din țara mea”, găzduită în spațiul Bibliotecii Naționale a României, să parcurgem un adevărat jurnal vizual în care valorile morale, dorința de libertate și apărarea acesteia – valori pe care tatăl său, artistul Abdul Rahman Draie, i le-a transmis de copil – sunt transpuse printr-un limbaj plastic într-o serie de lucrări în care portretul ocupă un loc cu totul special, devenind pentru artistă un mijloc direct de comunicare.
Privite în ansamblu, lucrările sale ne transmit în primul rând atitudinea justificată pe care o resimte în fața dramei pe care o trăiește poporul sirian, iar modalitatea aleasă de a o reda prin intermediul portretelor, nu a unor scene de război, ne dezvăluie profunzimea sentimentelor pe care le are în fața acestor situații tensionate, pentru că portretul exprimă cel mai bine interiorul unui om, pe chip citindu-i-se toate trăirile, suferința, bucuria, speranța, cele mai intime gânduri ale ființei umane.
Fie că sunt autoportrete sau figuri ale semenilor săi, femei kurde sau bărbați luptători, Samar reușește să surprindă acea expresie unică ce răzbate din interior, concentrând în chip, dar și gest, tensiunea ce se resimte în întreaga compoziție. De asemenea nu trebuie să trecem cu vederea accentul pe care artista îl pune în redarea în cele mai fine detalii a ochilor, care sunt oglinda sufletului, potențând prin intermediu acestora expresivitatea chipurilor.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………
Grupând lucrările pe mai multe serii, printr-un desen riguros susținut de o cromatică bazată în special pe contraste de culori, ajungând în unele tablouri până la monocromie, Samar Draie construiește în general compoziții de mari dimensiuni ce se remarcă prin ritm și dinamică a tușei, în care portretul capătă astfel monumentalitate și dramatism. Scoaterea în evidență a chipului uman este dată și de plasarea acestuia pe un fundal ce accentuează dramatismul portretului printr-o tușă ce vibrează suprafețele prin jocul de lumini și umbre și o vervă cromatică ce potențează demersul pictural.
Remarcăm în această expoziție și o serie de peisaje și flori, ce vin ca o completare firească a celorlaltor lucrări, compoziții din care transpar vagi urme de realism sau pitoresc. Samar restituie pe pânză doar particularitatea specifică locurilor sau a florilor, printr-un limbaj ce are la bază ca mijloc de redare materia cromatică dispusă în tușe energice, pline de dinamism, reușind să transforme imagini ale realului în forme ce reușesc să transmită același zbucium interior regăsit în compozițiile portretistice ale sale.
Samar Draie prin lucrările reunite în această expoziție ne demonstrează că este o prezență distinctă în plastica românească, dar și internațională, remarcându-se prin maniera în care reușește să transpună în special în portrete, prin desen, culoare, compoziție, tematică, bogăția sufletului unui om-artist care nu este indiferent la ceea ce se întâmplă cu semenii săi. Plină de sensibilitate, dar și de forță, este o artistă care a ales să ni se confeseze în primul rând nouă, oamenilor acestei țări, România, pe care o consideră a doua ei casă, reușind să ne capteze și să ne facă părtași la frământările, la sentimentele ei, pentru că, așa cum spunea și artistul Vasile Grigore: “Bogăția spiritului și forța lui se adună foarte greu și se poate risipi și deteriora foarte repede. Măreția lui atinge superba fragilitate omenească pe care o numim sentiment. Apărată de puterea rațiunii, amândouă trăiesc în opera de artă și în noi, dându-le sens în frumusețe.” Samar Draie reușește vizual să dea sens, prin această galerie de portrete, prin vitalitatea și forța execuției lor, acelui spirit al poporului sirian care va trăi mereu în sufletul ei păstrând mereu vie acea legătură indestructibilă cu oamenii din țara ei.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
