Expoziția de pictură pe care Adriana Badea ne-o propune în acest cadru expozițional al foaierului Centrului Cultural „Ion Manu” din Otopeni, intitulată PRIN MINE, reprezintă o exteriorizare a sentimentelor și trăirilor artistei, o emoționantă confesiune a unor gânduri, a unor vise, a unor trăiri care au urmărit-o obsesiv ani de-a rândul și care au condus la o serie de căutări ale căror rezolvări plastice se regăsesc în tablourile sale prezente aici.
Unitatea acestei expoziții, ce reunește lucrări realizate în ultimii ani, este determinată de afirmarea unei viziuni coerente ce–și concentrează discursul în două direcții majore: cea a introspecției, a reflectării asupra multitudinii de gânduri și stări, concretizate în compozițiile în care prezența feminină este elementul central, și cea a cursului firesc al vieții, grupate în ciclul merelor, axată în special pe simbolistica și expresivitatea caracteristică vârstelor.
Pornind pe traseul primei direcții, așa cum deja ați observat, prezența feminină este nelipsită, Adriana urmărind în redarea ei o tendință spre puritate a liniei ce conduce la o valoare de expresie care tinde spre ideal. Această modalitate de reprezentare se îmbină cu savoarea materială, conferind tuturor personajelor sale o fragilitate strălucitoare, calmă, palpabilă, accentuată și de coloritul delicat de alburi cu reflexe verzui, de griuri discret colorate. Neutralitatea acordurilor cromatice, prețioasa mlădiere a liniei și armonia sinuozităților caligrafiate, puritatea contururilor înscriu lucrările Adrianei Badea într-o estetică senzualistă.
Compozițiile sale Legături, Popas între vise, În căutarea mea, Rădăcini în cer, decupaje ale unui întreg imaginar, sunt instantanee ale propriei sensibilități ce continuă incursiunea vizuală pe care Adriana ne-a prezentat-o și în alte lucrări, precum În așteptare, Vise. Punând de fiecare dată accentul de simplitatea și claritatea compoziției, artista surprinde personajul feminin în diverse ipostaze, dezvăluind-o într-un cadru neutru ce pune în valoare expresivitatea gesturilor. Acest fundal rafinat în care dominantele cromatice de alb, roz sau griuri discret colorate alternează cu intruziuni ale foiței de aur sau argint, constituie un suport ideatic ce accentuează nota senzuală a lucrărilor.
De asemenea nu putem să nu remarcăm modalitatea de a pune în evidență majoritatea lucrărilor prin ancadramente deosebite ca formă și textură ce le personalizează, sporindu-le în același timp prețiozitatea. Echilibrul generat de simbioza pânză-ramă completează astfel formula poetică pe care Adriana a ales să o confere tablourilor sale. În aceeași măsură, folosirea lemnului ca suport –așa cum remarcăm în lucrările-obiect Atunci când eram EU…, Început, Paradisul pierdut sau Orizont – conferă lucrărilor sale acea căldură pe care acest material plin de viață o generează prin simplitatea lui și prin trimiterea către universul rural al originilor noastre.
Prezența simbolurilor în fiecare lucrare, indiferent de suport, pânză / lemn, sau de concepție compozițională, potențează profunzimea mesajelor pe care Adriana dorește să le transmită. Astfel păsările, fluturii, crengile unui copac înflorit, dar și elemente ce aparțin vieții cotidiene, precum foarfeca și sfoara, dezvăluie prin ele însele dorința de libertate, bucurie, iubire sau iertare.
Mergând pe traseul celei de-a doua direcții, seria narativă în care ontogeneza mărului este asociată ciclului firesc al vieții: nașterea, botezul, maturitatea și bătrânețea, artista rezumă simbolistica atât la o cromatică specifică fiecărei etape (rozul florii de măr – copilăriei, roșul fructului copt – maturității și iarăși rozul, cu accente de roșu – vârstei în care ne apropiem de finalul vieții), cât și la gest, așa cum remarcăm în lucrările Nădejde, Rugăciune, Viața sau Ispita. Adriana completează țesătura întregii expoziții, apelând și la memoria ei afectivă prin prezența portretelor bunicilor.
Imaginea de ansamblu este întregită de o serie de acuarele – Liniște, Nemărginire, Oluf, Doti, în compozițiile cărora se remarcă același spirit delicat și echilibrat de redare al esențialului la care se adaugă spontaneitatea specifică tehnicii acuarelei și o cromatică redusă la câteva tonuri de albastru, brun sau roșu, sugestive pentru relevarea subiectelor alese spre a fi ilustrate.
Prin această expoziție, Adriana Badea ne invită să privim lumea așa cum o percepe ea, trecută prin filtrul propriilor trăiri, să privim această lume a nevăzutului în care gândurile, visele sunt învăluite și dezvăluite cu candoare și optimism, harul de povestitor vizual al Adrianei producând asupra noastră acel efect care ne face să ne detașăm de tot ceea ce este în jurul nostru și ne determină să pornim în propria călătorie… „prin noi”.
Roxana Bărbulescu – critic de artă
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Photo Credits Ioniță Emil Constantin și Roxana Bărbulescu