Iată că suntem în al doilea an în care Biblioteca Națională a României găzduiește Salonul de Vară al Filialei Constanța a Uniunii Artiștilor Plastici din România și la al patrulea Salon de artă organizat în București împreună cu Asociația Culturală ARTAR.
Situat într-un cadru mult mai extins decât cel al edițiilor precedente, Salonul de vară din anul acesta ne invită să luăm pulsul artei constănțene direct din mijlocul capitalei prin intermediul acestei expoziții care reunește cele mai recente lucrări ale artiștilor constănțeni aflați într-o permanentă căutare de noi și noi modalități de exprimare plastică și de experimentări.
De la o primă vizionare a expoziției în ansamblul ei, remarcăm extinderea modului de interpretare a motivelor consacrate ale artei românești precum și maniera personală de ilustrare a unor concepte ce pornesc de la figurativ și ajung până la abstarct.
Dacă tematica saloanelor precedente era dominată de peisajul marin, de lucrări încărcate de specificul local constanțean sau dunărean, în această expoziție remarcăm o echilibrare a subiectelor lucrărilor. Asftel, Ignat Ștefanov se îndepărtează de suportul figurativ realizând structuri coloristice complexe ce amintesc de picturile gestualiste ale lui Pollock, suprafețele lucrărilor sale căpătând o textură în care culoarea, într-o aparentă neglijență, este cu grijă ghidată și dozată pentru a construi o compoziție echilibrată.
Tot în zona gestualismului se situează și lucrările lui Adrian Chilipirea ce sunt dominate de jocul de mase de galben și albastru, cu diferite intensități, sau o parte din acuarelele lui Constantin Grigoruță, un șir de compoziții încărcate de vigoare, de transparențe și opacități de mase de culoare dispuse în câmpuri dinamice.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Rămânând în sfera experimentării coloristice doresc să includ lucrările pline de rafimanent ale Danei Călcâi Gherghe care face dintr-un subiect banal, precum câteva haine puse pe umeraș, un bun prilej de armonizare cromatică, sau pe cea a Alexandrei Bădilă, o narațiune vizuală într-un singur plan a poveștii lui Faust.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Sărbătorirea în anul acesta a Centenarului Marii Uniri constituie pentru două dintre artistele expozante, Loretta Băluță și Mihaela Ciuștea un bun prilej de a-și pune în valoare în lucrările lor ingeniozitatea prin modul cu care au integrat elemente simbolice legate de acest eveniment, coloana infinitului, hora Unirii, harta României mari, în compoziții dinamice, încărcate de muzicalitate, pline de culoare în cazul Lorettei, sau apropiate de stilul mailart-ului în colajele Mihaelei.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Nudul feminin, o temă îndrăgită de mulți artiști de-a lungul timpului, constituie un subiect la fel de incitant și pentru trei dintre artiștii constănțeni. Dacă Marcel Grigore îl recompune din valori cromatice temperate, dar dinamice și încărcate de tensiuni, iar Niculaie Morărescu îl concepe într-o perfectă osmoză cu fundalul peisagistic, nudurile din lucrările de grafică ale Leliei Rus, redate printr-o finețe a liniei, sunt o combinare de lirism și meditație.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Lucrările lui Velula Filiz rămân în sfera unui decorativism în care ingeniozitatea artistului de a dispune și asocia diverse obiecte metalice, sau materiale cărora le-a dat un aspect metalic, demonstrează capacitatea lui de a transforma suprafețele bidimensioale în adevărate mecanisme care parcă sunt în mișcare.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
În această diversitate tematică pe care am prezentat-o până acum se înscriu și lucrările lui, Naivii călători, Casa Albastră și Adunarea generală, Aurelian Broască, o discretă satiră la adresa societății actuale sau a unor instituții, portretele redate într-o manieră realistă sintetizând expresii și caractere ale unor ”naivi călători”, cum îi numește artistul.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Așa cum am spus mai devreme, prezența lucrărilor ce pun accentul pe redarea peisajelor marine, dunărene sau ale elementelor specifice acestora este una recurentă și foarte variată ca modalitate de redare și interpretare, ce poartă amprenta stilistică specifică fiecărui artist în parte.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Cu aceeași plăcere și admirație privim lucrările delicate, luminoase ale Eugeniei Leca Botezatu în care scoica este elementul central, ale Constanței Petrescu Dănilă, caracterizate de o vivacitate a tușei și o cromatică luminoasă, ale lui Florin Ferendino alcătuite din rigori constructive sau pe cea a Iolandei Manolescu, dominată de calm și echilibru cromatic.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
În lucrările Laurei Nistorescu Seniuc, ale lui Mugur Coman sau Tudor Mirescu formele se disipă fie printr-o diluare caracteristică tehnicii acuarelei, în cazul Laurei, fie printr-o uniformizare a unor culori aprinse și o pastă densă, ca în cazul lui Mugur, fie în tonalități de gri și albastru ca în lucrarea lui Tudor.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
De asemenea un loc aparte ocupă lucrările monocrome ale lui Cătălin C Botezatu care demonstrează prin maniera de redare a unor peisaje rurale o bună stăpânire a tehnicii acuarelei, dar și compoziția lui Niță Manolescu, Aversa, deosebită datorită modul în care reușește să construiască suprafețe prin dozarea culorii roșii.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Printr-o translare a realității într-un spațiu imaginar, colografiile Doinei Misian stârnesc dorința de căutare și de reconstrucție imaginară a unui univers metamorfozat și redimensionat într-o cheie ce-i este deja specifică artistei, marea fiind un indiciu util în deslușirea lui.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Roxana Bărbulescu – critic de artă
