Încă de la primul contact cu lucrările Corinei Cadariu Florea, în anul 2018, am fost plăcut surprinsă de talentul ei, de spontaneitatea desenelor, de imaginația bogată și ingeniozitatea cu care construia formele în tuș sau în pastelului. Mi-a plăcut dezinhibiția cu care-și construia imaginile fie prin infinite combinații fanteziste și asocieri de elemente geometrice, fie printr-o simplitate a liniilor, iar atunci când intervenea cromatica rafinată, desenele căpătau o picturalitate aparte, dar discretă.
Din prima clipă mi-am dat seama că totul îi vine instinctual, că arta ei pornește din interior, fără constrângeri sau influențe din exterior ceea ce a și ajutat-o mult în definirea unui stil propriu. În acel an Corina a făcut primul pas expozițional cu temerea și emoția noului venit într-o lume atât de vastă ca cea a artei, dar, în același timp, și plină de curajul celui care are ceva de spus. În acel an a dat zborului amprentă.
Următoare expoziție, cea din 2019, Conturul visului, a venit ca o continuare firească a demersului artistic început cu un an înainte, iar încrederea pe care a căpătat-o în talentul ei, după succesul expoziției de debut, i-a deschis calea explorării vizuale a unor noi teritorii construite tot pe esențializarea și redarea unui concept abstract, precum visul.
În expoziția de astăzi este vorba despre gânduri, despre cele care trăiesc într-un spațiu aparte pe care fiecare dintre noi îl personalizează așa cum crede de cuviință. Imponderabile, gândurile noastre prind contur și rămân, adesea, captive pe un tărâm fără coordonate. Ceea ce dorește artista Corina Cadariu Florea în lucrările din această expoziție este să dea gândurilor libertatea de a evada într-o lume vizibilă, conferindu-le senzorialitate.
Îmbrăcate în mantii colorate, gândurile Corinei capătă consistență și ni se arată plăsmuite în forme aluzive rezultate din combinarea unor elemente geometrice, unghiulare, cu altele îndulcite de linii curbe, discrete, sau de spirale, toate încărcate însă și de ritmul gândurilor noastre. Pentru că e imposibil să nu ne regăsim propriile gânduri în cel puțin una dintre lucrările din această expoziție. E imposibil să nu găsim similitudini în plan imaginar între tărâmul gândurilor noastre și cel al Corinei.
Nota dominantă a acestei expoziții, așa cum însuși titlul o sugerează, este detașarea de real. Corina ne demonstrează și de această dată că are capacitatea de a imersa în lumea nesfârșită a formelor non figurative din care scoate la iveală, ca un adevărat investigator și ordonator al gândurilor, codul mecanismelor ce pun în mișcare imaginația noastră. Altfel spus, semnificația gândurilor din lucrările Corinei constă chiar în încifrarea lor, iar incitarea noastră în găsirea unor corespondențe în geometriile compozițiilor transformă totul într-un joc captivant și interactiv în care suntem în totalitate implicați.
Și pentru că gândurile conțin și o doză de real, spre deosebire de lucrările mai vechi regăsim în multe dintre cele din această expoziție elemente asociate realității pe care, însă, Corina le metamorfozează în viziunea plastică personală generând un acord perfect între lucrări.
Astfel vedem cum singularitatea mărului își asumă rolul electricității prin contrastul dintre verdele aprins și fundalul bleumarin, dar, prin integrarea lui în alte forme ajunge să inducă o relativă relaxare. Vedem cum para devine locul de germinare al seminței ce are premoniția perpetuării vieții, dar care, prin metamorfozare, ocupă locul întemeietorului.
Vedem cum floarea are capacitatea de a înmagazina inerția emoției, dar prin stilizare ajunge să redea splendoarea emoției. Vedem cum ascuțimea ochiului deschide calea către tărâmul gândurilor, dar rotunjimea lui înmagazinează visul din vis. Mai mult de atât, integrarea acestor elemente pe suprafața unei singure compoziții îi imprimă acesteia o complexitate atât structurală, cât și simbolică, așa cum vedem în lucrările Lauda gândului, Diadă sau Disimularea gândului.
Nu vreau să omit în prezentarea mea rolul pe care l-a avut utilizarea pastelului în realizarea lucrărilor din această expoziție. Plăcerea de a se juca cu pastelurile Corina a avut-o de timpuriu, dar doar de tatonare. Acum pot confirma că a depășit stadiul de încercări, iar familiarizarea cu această tehnică i-a permis, prin natura materialului cretos și foarte fin din care sunt făcute, să potențeze efectele de disipare a formelor prin întinderea pur și simplu cu degetele a prafului colorat.
În scurtul meu discurs am vrut doar să punctez câteva repere care să vă ghideze în înțelegerea lucrărilor Corinei și vă invit să parcurgeți expoziția ca pe paginile unui album al gândurilor și să zăboviți în fața fiecărei lucrări pentru că veți descoperi noi și noi detalii care, odată percepute, nu fac decât să contribuie la deslușirea gândului ce stă în spatele lucrărilor.
Roxana Bărbulescu, critic de artă