Tuturor ne place și ne dorim să cutreierăm prin lume, să contemplăm peisaje care ne emoționează sau să ne lăsăm impresionați de arhitecturi impunătoare, încărcate de un specific cu care nu suntem în mod deosebit familiarizați, fiind situate în zone geografice îndepărtate și dorim să le imortalizăm, pentru a le împărtăși și cu alte persoane, și o facem în diverse moduri: povestim, fotografiem, scriem despre ele sau le pictăm.
Modalitatea pe care Livia Stanciu a ales-o, aceea de a descrie prin intermediul picturii meleaguri exotice, precum Mexic, Antigua, Guatemala sau SUA, pe care le-a vizitat în vacanțele sale nu este ceva nou, dar ceea ce o individualizează, și mi-a placut din prima clipă atunci când i-am văzut lucrările, a fost viziunea prin care le-a surprins, ca într-un cadru fotografic, în diverse momente ale zilei, transformându-le în spații care să ne suscite interesul mai mult decât niște simple relatări.
Eu le-am numit spații pentru că, în ciuda limitării suprafeței pânzelor, dimensiunile lor nefiind foarte mari, am remarcat că Livia a reușit să redea întreaga atmosferă ce învăluie locurile vizitate: aerul dogoritor sau, dimpotrivă, răcoros, lumina specifică zonelor geografice care conferă o claritate aparte așezărilor, plajele tăcute, fără prezențe umane care să le perturbe liniștea, crestele munților sau desișul vegetației.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Privind lucrările Liviei, acestea îți trezesc toate simțurile. Percepem fără nicio ezitare fie dogoarea soarelui răspândită pe nisipul plajelor, dacă privim lucrările cu plajele din Celestun, Akumal, sau de pe zidurile clădirilor, precum cele din Velladolid sau Cuzama, fie adierea sărată a brizei marine, senzația plăcută a atingerii apei călduțe, din Tulum, Mexic, fie aerul tare de munte din regiunile San Pedro sau Joshua Tree Park din SUA.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
La realizarea acestor efecte au contribuit într-o foarte mare măsură dominantele cromatice pe care le-a utilizat, alese cu grijă pentru a păstra specificul local, amestecurile prețioase de culoare care au condus la o infinitate de nuanțe de albastru, verde sau galben. Privite de aproape, remarcăm pe suprafețele lucrărilor, amestecuri fine de culoare, bine dozate, fără stridențe, n-o să întâlnim nicio tușă de culoare pură, pusă direct din tub, amestecuri ce demonstrează pe lângă o temeinică asimilare a meșteșugului de utilizare a culorilor și un talent nativ de a compune suprafețele ce provoacă empatia privitorului. Preeminența culorilor nu exclude însă prezența desenului, pe care îl regăsim în tot discursul vizual în construcțiile compuse cu grijă, echilibrate.
În unele lucrări, din dorința de a accentua specificul locurilor și de a ieși ușor din tipar, Livia conduce percepția realului până într-o zonă a anecdoticului prin intervenții discrete ce constau în introducerea unor obiecte sau animale, precum șopârla din lucrarea Chitchat Hot Day sau în centrarea atenției pe un simplu panou decorativ.
Așa cum probabil deja ați remarcat, seriei de lucrări rezervate călătoriilor i se adaugă una destinată florilor pe care Livia le-a pictat folosindu-se de efectul care în tehnica fotografiei este numit macro sau close-up, în funcție de cât de aproape de obiectiv este situat obiectul ales să fie fotografiat. Ea reușește foarte bine să redea acest efect în compozițiile sale, punând accentul pe niște detalii pe care, fără această apropiere, nu le-ai observa. Astfel, Livia centrează întreaga atenția pe flori de orhidee, magolii, brândușe sau ghiocei, neclaritatea voită a spațiului din jurul lor scoțând-le și mai mult în evidență materialitatea.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Privite în ansamblu, mereu luminoase, cu o claritate și finețe a execuției, lucrările Liviei din această expoziție ne dezvăluie un artist atent la cele mai mici detalii, stăpân pe mijloacele picturale pe care le adaptează pentru a reda, în propria manieră, ceea ce și-a propus să ilustreze. Pot spune cu certitudine că artista Livia Stanciu a reușit să redea în fiecare lucrare a sa, indiferent de tema aleasă, propria emoție a contemplării.
Și, gândindu-mă la ceea ce a scris Jules Verne în una din cărțile sale că ”a vrut să vadă ceea ce nimeni nu a observat încă”, pot spune că Livia Stanciu a observat și a pictat locuri așa cum noi nu le-am văzut încă.
Roxana Bărbulescu – critic de artă