Ovidiu Lebejoară este o apariție singulară în pictura contemporană. Fiecare tablou al său din această expoziție intitulată „Între Apollo și Statuia Libertății” ilustrează, în țesătura lui, o problemă pe care și-o pune artistul, o problemă care de obicei cuprinde mai multe situații ce se reflectă în condiția umană. Prin simbolistica prezentă în fiecare lucrare, el furnizează acele elemente de interpretare a subiectelor sale, de tălmăcire și răstălmăcire a unor idei ce-l leagă de realitatea imediată, iar trimiterile la acele personaje antice sau biblice nu fac decât să întărească ideile pe care vrea să le ilustreze scoțând în evidență tematica acestei expoziții: condiția umană. Artistul este preocupat să o redea vizual, într-o formulare personală, în diverse ipostaze, îmbogățind compozițiile cu o simbolistică ce ne ajută să descifrăm mecanismele gândirii sale care au condus la aceste reprezentări. Pasiunea sa pentru cunoaștere, pentru lectură, pentru observarea fenomenelor sociale și politice din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, fenomene ce au influențat întreaga societate, de la omul de rând până la demnitari cu funcții politice, se reflectă în consistența subiectelor sale, constituid un material ilustrativ stimulator al gândirii alături de percepția pur vizuală.
Parcurgând lucrările prezente pe simeze, prima impresie, primul contact vizual este cel cromatic. Suntem frapați de gamele coloristice pe care artistul a ales să le utilizeze în creațiile sale, de acele asocieri ireale de culori complementare, de contraste, remarcând în același timp preocuparea pentru densitatea culorii și pentru textură – Hills in Blossom, Sea Garden sau Unusual Event. Această cromatică are menirea de a sublinia atmosfera pe care vrea să o redea narațiunilor sale, de a sublinia valoarea lor simbolică, situându-le și cromatic la granița dintre real și fantastic.
Apropiindu-ne de fiecare lucrare în parte, descoperim acele simboluri mai mult sau mai puțin ascunse și acele personaje care descriu acel gen de narațiuni ce comportă riscul de a nu fi înțelese de ochiul superficial al celui interesat de spectaculos, narațiuni ce ne oferă direcția în care artistul a ales să ne conducă vizual printr-o cursivitate a detaliului care niciodată nu este întâmplător.
Ovidiu Lebejoară este un creator de spații reale sau imaginare în care meditația sa se sprijină pe o iconografie cu implicații contemporane – City of Angels, Who is Who and What is What, The Game of Life – compoziții în care personajele sunt subordonate conflictelor societății moderne, antagonismului bine – rău, alegerea de care parte ne situăm, aparținându-ne fiecăruia.
De remarcat este și rezolvarea compozițională, împărțirea pe mai multe registre delimitate cromatic, ce întăresc și mai mult ideea conform căreia binele se distinge clar de rău, viciul de virtute, așa cum observăm și în lucrarea Rising from Never Shine The Sun în care lumea întunecată a vieții de noapte, plină de simboluri ale desfrâului contrastează cu seninătatea spațiului plin de lumină și speranță în care trăiesc cei ce reușesc să evadeze din această existență imorală.
Meschinăria și absurditatea unei societăți viciate sunt redate și în compozițiile religioase, precum St Sebastien, Temptation of St Anthony sau I Am the Truth and Life în care sunt redate acele momente în care omul își vinde conștiința, trupul și spiritul pentru bogăție și plăceri trupești, alegeri care nu pot conduce decât la decadență și, de fapt, la o negare a sacrului. Remarcăm și aici acea cromatică care-i este deja specifică lui Ovidiu Lebejoară de tonuri contrastante, atenuate de brunuri și griuri închise.
Un loc aparte în opera sa picturală îl ocupă compozițiile în care personajele centrale sunt zeitățile antice Apollo, zeul soarelui, al luminii și al artelor, și sora sa geamănă, Artemis, zeița pădurilor, nașterii, fertilității, puternic ideate și redate printr-o modelare sculpturală monumentală cu grijă pentru accentuarea plasticității prin intermediul luminii și umbrei, personaje ale căror forme esențializate se desprind pe fundaluri dominate de o cromatică rafinată pe dominante de albastru, violet și galben, pătrunse de lumină.
Această expoziție o putem considera o sinteză a unei activități de peste 30 de ani, artistul Ovidiu Lebejoară ajungând la acea maturitate deplină care îi face stilul ușor recognoscibil, fie că ne raportăm la tematică, la soluțiile formale ale compozițiilor, la densitatea materiei, la spiritul de ordine sau la sensibilitatea față de culoare. Tematica aleasă permite o comunicare de un anumit gen cu publicul său, pentru că se adresează acelui public deschis spre o anumită înțelegere a unei estetici ce trece de dimensiunea reprezentărilor figurative comune, a unui public capabil să descifreze acea formulare personală a artistului, acea viziune constructiv-simbolică din care se desprinde atitudinea lui asupra lumii, asupra condiției umane și mai ales poziția în raport cu universul real pe care îl transpune pe pânză.
Ceea ce ne rămâne nouă de făcut este să regăsim acea valoare a tablourilor lui Ovidiu Lebejoară, valoare pe care Gheorghe Achiței o definește în cartea sa Frumosul dincolo de artă ca fiind “Gradul de originalitate, expresivitate, performanță și capacitatea de a ne impresiona din perspectiva experienței ce o încercăm fiecare în fața lucrărilor de artă.”
Roxana Bărbulescu – critic de artă
