Am intitulat această expoziție Sentimente colorate pentru că, indiferent de tematica abordată, fiecare artist a imprimat lucrărilor sale realizate în această tehnică a acuarelei – ea însăși foarte delicată, cu o sensibilitate aparte în comparație cu tehnica picturii în ulei sau acrilic – fiecare artist a imprimat lucrărilor sale o diversitate de stări afective ce au generat sau au completat, în, ceea ce au ales să reprezinte: colțuri citadine, peisaje rurale, portrete, naturi statice cu flori sau fructe, păsări.
Nelipsitul ingredient ce dă consistență trăirilor, culoarea, caracterizată de transparență, fluiditate și finețe, a contribuit din plin la o diversificare și o nuanțare a expresiei plastice. Astfel, cele două repere sentimentul și culoarea, marchează coordonatele specifice acestei expoziții ducând în același timp la o diversificare a expresiilor plastice.
Dar indiferent de formula artistică pe care fiecare artist a adoptat-o în compozițiile lor, de utilizarea efectelor specifice acuarelei sau de tematica de care s-a simțit mai apropiat, putem observa faptul că, per ansamblu, s-a ajuns la o receptare și o transfigurare a realului, la o revitalizare sau o esențializare a lui în care accentele s-au pus într-un mod cu totul special pe efectele specifice acestei tehnici picturale, balanța înclinând când mai mult, când mai puțin pe latura meditativă sau pe cea descriptivă, sesizând însă prevalența sensibilului asupra inteligibilului.
Citadinul este una din temele preferate ale artiștilor acuareliști, iar modalitatea de exprimare a acestui pitoresc urban ce o regăsim în lucrările lui Gabriel Andrei, Mircea Corcodel, ale Anetei Filip, Cornel Vana sau ale lui Paul Stoica diferă de la un artist la altul, toate bazându-se pe o viziune descriptivă diferită prin modul în care ei asociază desenul cu sinteza cromatică.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Dacă în lucrările lui Gabriel Andrei, Mircea Corcodel sau Paul Stoica remarcăm o depășire a valorii pur documentare, străzile, casele ilustrate în compozițiile lor fiind alese pentru pitorescul ce subliniază specificul zonelor în care se află, în cele ale lui Cornel Vana sau ale Anetei Filip redarea elementelor caracteristice ale monumentelor arhitectonice, cu minuțiozitate în cazul Aneta Filip sau cu dezinvoltură și spontaneitate a liniei și a tușelor în cazul lui Cornel Vana, ne ajută la o recunoaștere evidentă a acestora.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………
Trecând într-un alt registru al reprezentărilor, îmi îndrept atenția către idilicul peisajelor rurale, care își găsește în lucrările Iuliei Cârchelan, Nicușor Mîțu Coșca, Eugen Măcinic, Octaviei Tandea sau ale Eugeniei Niculescu, prin disponibilitate acestora pentru reverie, o extrem de variată ilustrare.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Dacă în lucrările lui Eugen Măcinic observația realistă a pădurii în miez de toamnă se conjugă fericit cu sensibilitatea contemplativă a artistului, sau în Apusul Eugeniei Niculescu – ce dorește în fiecare lucrare a ei să se pună mereu în acord cu armonia universală -, desprinderea de tutela detaliului și o topire practic a formelor în mase cromatice, dispuse în vaste desfășurări spațiale ce păstrează esența imaginilor expresive ale peisajelor sunt caracteristicile evidente ale compozițiilor Octaviei sau ale lui Nicu conferindu-le o anumită discreție.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Inseparabila relație om-natură o remarcăm în lucrările Iuliei Cârchelan din modalitatea prin care ea inserează discret în atmosfera compozițiilor sale prezențele umane ce intră, printr-o simbioză cromatică, în comuniune cu natura.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Receptarea realului capătă valențe deosebite în naturile statice cu flori sau fructe. Dacă Ovidiu Iovanel transpune, printr-o exuberanță și vitalitate cromatică, delicatețea materiei vegetale, lucrările Lilianei Marin legitimează o pictoriță care realizează, printr-o paletă relativ restrânsă, acorduri cromatice luminoase. Eugenia Niculescu, printr-o calmă euforie a contrastelor, surprinde momentul dizolvării formelor în lumină, iar florile Octaviei Tandea, prin petalele delicate ușor sugerate de transparența culorilor de apă, ca într-un gest abia schițat, transmit exact starea de spirit pe care o dorește artista: speranța.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Simplitatea desenului și rafinamentul cromatic cu care Elenei Oleniuc redă fie un chip angelic de fată citind, fie o natură statică cu fructe sau flori, ne dezvăluie o artistă pentru care feminitatea capătă valențe picturale ce sporesc încărcătura afectivă a imaginii. Mergând pe aceeași linie a fragilității, cu un foarte fin simț al culorii, Nicoleta Zamfirache scoate în evidență delicatețea micilor păsări printr-o grafie discretă, simplitatea compozițională echivalând în cazul lucrărilor sale cu profunzimea sentimentelor pe care le are în fața acestor mici vietăți.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Un loc aparte în această expoziție îl ocupă portretistica. În lucrările sale, Alin Daniliuc, pune accentul pe o diversitate și expresivitate a atitudinilor personajelor sale, precum și pe relația lumină – culoare ce dinamizează suprafața picturală. Construite pe dominante cromatice restrânse la nuanțe de gri și sepia, lucrările lui Radu Dumitrescu se supun unui model conceptual temperamental în care accentul este pus pe latura psihologică a personajelor sale surprinse printr-o schițare a lor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
În schimb, Sabina Popovici, prin iscusite armonizări cromatice, scoate în evidență seninatatea chipurilor feminine, realismul său mergând mai mult spre latura idealizării lor.
Roxana Bărbulescu – critic de artă